duminică, 8 noiembrie 2009

Dansul indian

Dansurile Indiei par la prima vedere o suită de mişcări clare, sublime care încântă orice privitor şi uneori incită anumite simţuri. Efectul orelor de dans, cumulta în ani de studiu, se întrevede pe formele corporale ale dansatoarelor al căror corp ca o amforă, feminin delicat si senzual în acelasi timp, îţi încântă privirea. Secretul unei siluete de vis dar şi al păstrării unei sănătăţi corporale şi psihice se poate ascunde şi în multitudinea de mişcări unduitoare regăsite în dansurile indiene. Si practicarea acestei forme de exerciţiu fizic nu este atat de solicitatntă ca fitness-ul sau exerciţiile de tae-bo sau trasul de fiare la sală aducănd în plus si o eliminare a stresu-ului sau o alundare a depresiei.
Mişcările de intensitate mică sau medie precum şi posturile imobile, toate întâlnite în arsenalul tehnic al dansului indian acţionează eficient prin solicitarea musculaturii fără a solicita prea mult aparatul cardio-respirator. Posturile joase combinate cu desele modificări de nivel ale corpului în timpul dansului duc în principal la tonifierea şi evidenţierea muşchilor fesieri, abdominali şi ai muşchilor coapselor.
În principal, dansul indian se bazează pe gesturi codificate ale trupului, ale mâinilor, ochilor, chiar si a mimicii. Toate acestea joacă un rol important. In dansul indian există 37 de poziţii ale maînii( mudre), 36 ale ochilor,  10 poziţii ale corpului şi 9 ale gâtului .
În momentul în care cineva începe să se antreneze în dansul indian, primul lucru pe care îl va învăţa va fi cum să-şi folosească toţi muşchii corpului ( exerciţiile de stretching vor ajuta cu siguranţă). Este o anumită formă de yoga deoarece presupune , pe lăngă mişcările unduitoare şi concentrarea asupra interiorului, detaşarea de toate lucrurile exterioare care crează un discomfort fizic şi psihic. Cei care vor  practica acest dans o vor face ca şi cănd ar practica o formă de meditaţie.

Stretching pentru sănătate


Stretching-ul este o tehnică occidentală care foloseşte exerciţii de întindere care determină flexibilizarea muşchilor şi articulaţiilor. Aceasta tehică a apărut din ncesitatea tratarii unor afecţiuni sau pur şi simplu pentru menţinerea flexibilităţii corpului. Ea evoluează din gesturi instinctive , efectuate pentru a uşura unele dureri sau pentru a relaxa corpul. O persoană care-şi întinde braţele şi picioarele în pat dimineaţa, ori îşi ridică braţele deasupra capului şi îşi întinde spatele după ce a stat multă vreme în aceeaşi poziţie, execută ceea ce se numeşte stretching.
Stretching-ul provine din Hatha Yoga, gimnastică şi balet clasic, în timp adăugându-i -se din Yoga cele mai potrivite exerciţii care să contribuie la menţinerea unei sănătăţi a corpului şi a minţii.
Stretching-ul trebuie efectuat lent, fără încordare are rolul de a întinde muşchii cât mai mult, pentru a-i face cât mai sensibili. sistemul modern de stretching implică mai ales mişcări care întind părţile mobile ale muşchilor şi articulaţiilor. Spre deosebire de antrenamentul sportiv de încălzire care utilizează ritmul alert şi destinderea, antrenamentul de stretching întinde părţile corpului încet, astfel încât această acţiune să se sincronizere cu respiraţia calmă. O dată atinsă o întindere musculară maximă, poziţia trebuie menţinută o anumită durată de timp. Executattă corect, întinderea este extrem de eficientă şi nu solicită inutil musculatura. Nefiind obositoare, ea poate fi efectuată cu succes şi de către oameni mai firavi, precum şi de cei cu varsete mai mari.
Totuşi, nu este recomandat un stretching excesiv. Întinderile violente pot produce "cârcei "  în gambe aşa cum un căscat prelungit poate produce dureri la rădăcina limbii sau în falca inferioară. Dacă însă corpul este obosit evitaţi de a-l suprasolicita cu exerciţiile de stretching care vor atenua oboseala sau pot chiar produce vătămări fizice.

Beneficii:
1. îmbunătăţeşte performanţele fizice ale organismului;
2. ameliorează capacitatea de învăţare a unor exerciţii complexe;
3. creşte capacitatea de relaxare fizică şi mentală;
4. dezvoltă capacitatea de conştientizare a propriului corp;
5. reduce tensiunea şi direrea musculară după efort;
6. ameliorează mobilitatea prin stimularea producerii de lichid sinovial ( în articulaţii ) şi a elementelor care intră în componenţa ţesutului conjuctiv;
7. reduce severitatea durerilor menstruale;
8. reduce spasmul muscular( cârceii);
9. favorizează recuperarea după accidente;
10. reduce stresul;
11. favorizează transportul oxigenului şi nutrienţilor la nivel celular;
12. stimulează circulaţia limfatică şi eliminarea produselor de metabolism;
13. favorizează recâştigarea şi menţinerea amplitudinii de mişcare normală la nivel articular;
14. eficare în curele de slăbire ( ajută la eliminarea kilogramelor suplimentare şi la modelarea masei musculare);
15. contribuie la eliminarea celulitei;

Reguli pentru practicarea stretching-ului :
- relaxaţi-vă corpul; efectuaţi stretching-ul numai după ce muşchii au devenit elastici printr-o încălzire uşoară sau chiar un masaj scurt tuturor grupelor de muşchi; puteţi efectua 10 minute exerciţii de încălzire : pedalare ( pe bicicletă sau la " rece") sărituri cu sau fără coardă, rotaţii ale încheieturilor ( mainilor, picioarelor);
- stretching-ul trebuie utilizat treptat şi în sincronizare cu respiraţia ( inspiraţia prin nări, expiraţia prin nări sau gură);
- odata obţinută poziţia optimă, întinderea este menţinută 3-4 secunde apoi se eliberează şi se repetă mişcarea de 8-10 ori într-un set;
- încăperea în care se realizează exerciţiile trebuie să aibă o temperatură potrivită ( în funcţi de anotimp) si poate să existe şi un fond muzical blând ( nu alert ca la fitness);
- în timpul executării exerciţiului goleşte-ţi mintea de orice probleme şi concentreză-te asupra  executării acestuia; are un efect mai mare;
- ordinea de execuţie este importantă: se va trece treptat din partea superioară a corpului spre trenul inferior executăndu-se câte 1-2 exerciţii pentru fiecare grupă de muşchi; la cele făcute din picioare genunchii se flexează uşor pentru a proteja mai bine coloana;
- după exerciţiile  executate la sol revenirea nu se face brusc ci prin căteva minute de relaxare în poziţia " şezând";
- întotdeauna dacă apare vre-o senzaţie dureroasă în oricare grupă de muşchi, opreşte-te şi reia antrenamentul mai târziu sau chiar a doua sau a treia zi;
- stretching-ul are succes dacaă la finalul exerciţiului pentru o anumită grupă musculară se constată o tensiune musculară în zona respectivă;
-  întotdeauna trebuie să urinaţi si să aveţi scaun înaintea tratamentului;

Când nu trebuie efectuat stretching-ul :
- pe stomacul gol sau imediat după masă;
- când aveţi febră;
- cănd aveţi o contuzie, luxaţie ori o fractură;
- când sunteţi într-o stare proastă sau într-o mare slăbiciune;
- când consumaţi alcool sau fumaţi;

Putem obţine formarea unor noi neuroni?

 S-a afirmat pana acum faptul că sistemul nervos este un sistem static, fix, foarte asemanator, deexemplu cu televizorul vostru. Dar.... cercetari recente infirmă acest lucru. De fapt, creierul pare să fie un sistem extrem de dinamic, capabil de plasticitate enormă în timpul dezvoltătii, şi este rezultatul experienţelor avute până la maturitate. Poate că descoperirea cea mai interesantă este aceea că nu doar sinapsele se formează sau se retractă ( restrâng) în timpul învăţării dar si neuroni noi par să se formeze în creierul adult, după o varietate de experienţe.
Neuroni noi, bineînţeles. La mamifere, geneza majorităţii neuronilor denumită neurogeneză, se produce foarte devreme în dezvoltarea embrionilor, când fetusul se mai află încă în uter. Aceşti neuroni imaturi migrează în creierul aflat în plină dezvoltare, căutând o adresă care să le indice unde îşi vor petrece restul vieţii. Când ajunge la adresa respectivă, fiecare neuron se fixează acolo şi se diferenţiază adoptând diverse mărimi sau forme. Majoritatea acestor neuroni îşi pird capacitatea de diviziune celulară după ce ating maturitatea ca şi neuroni diferenţiaţi. Cu alte cuvinte după ce o celulă a luat naştere şi a migrat, ea nu mai este înlocită de noi generaţii de celule mai târziu.
        Totuşi, cerecetările din ultimul timp au început să pună sub semnul întrebării perspectiva mai veche conform căreia un creier adult este incapabil să producă noi generaţii de neuroni.
S-a ajuns la concluzia că învăţarea ar putea fi asociată cu geneza de noi neuroni dar la rândul ei , neurogeneza ar fi o condiţie esenţială a învăţării. Interesant este faptul că nu doar sarcinile complicate ale învăţării duc la apariţia de noi neuroni în zona hipocampului. Chiar o activitate simplă cum este mişcarea, poate genera producerea de neuroni în hipocamp. Aceştia se pot dezvolta şi se comportă ulterior ca neuroni adulţi. În concluzie, exerciţiul fizic zilnic nu vă menţine numai condiţia fizică ci şi alementează potenţialul de învăţare al creierului. Aşadar facetii o plăcere creierului dar şi corpului vostru şi alergaţi ayi căţiva kilometri.


- informaţii obţinute din " Introducere în psihologie ", Edward E Smith,Susan Nolen-Hoeksema
 - resurse pe Internet : http://en.wikipedia.org/wiki/Neuroregeneration, http://brain.oxfordjournals.org/cgi/content/full/126/4/1009, http://biomed.brown.edu/Courses/BI108/BI108_2001_Groups/Nerve_Regeneration/Introduction/Introduction.htm