Sa pastram Romania curata! EcoMagazin - Ecologie si Protectia Mediului

marți, 28 decembrie 2010

Cum Il creeaza mintea pe Dumnezeu

Noua stiinta a neuroteologiei, de  Iona Miller
Asklepia Foundation

  - articol preluat de aici

“Cea mai frumoasa emotie pe care o putem noi experimenta este cea mistica. Este baza adevaratei arte si stiinte. Cel caruia ii este straina acesta emotie… e ca si mort” - Albert Einstein

Sunet si viziune

Raspunsul nostru la cuvintele religioase este mediat la conjunctia a trei lobi (parietal, frontal si temporal) si guverneaza reactia la limbaj. “Vocea lui Dumnezeu” emana probabil din activitatea electrica din lobii temporali, care sunt importanti in perceptia limbajului. Discursul interior este interpretat ca avand originea in afara Sinelui, cand zona lui Broca se activeaza.
Stresul ne poate influenta abilitatea de a determina sursa unei voci. Este parte din raspunsul nostru “lupta sau fugi”, care se poate declansa chiar si atunci cand incercam sa ne relaxam. Fenomenele de destresare pot varia de la reactii de panica, cascat, caldura excesiva pana la tremuraturi si zbarlirea parului de pe piele, contractii ale gatlejului, lacrimarea ochilor, fulgere sau valuri de lumina in fata ochilor, contractii musculare involuntare, senzatii de neliniste sau socuri electrice.
Parte anterioara dreapta a corpului calos se activeaza daca un stimul isi are originea in exterior sau daca este o halucinatie auditiva. O mare varietate de sunete mistice au fost descrise: bazait de albina, sunete de clopote, instrumente cu coarde, tunet, ecouri indepartate, valuri de ocean, vant, discutii in surdina in limbi necunoscute.
Abilitatea de a construi reprezentari interne ale stimulilor senzoriali sustine perceptia si cunoasterea. Vazute obiectiv, aceste refulari mentale sunt manifestari concrete si perfecte, dar au si un aspect subiectiv atunci cand devenim constienti de ele. Constiinta noastra este experimentata prin perceptiile noastre. Orice perceptie a Universului se poate manifesta ca o experienta interna sau externa.
Am putea experimenta multe forme de dialog eu-tu de-a lungul starilor de continua hiper sau substimulare. Imaginile sacre sunt generate in partea inferioara a lobului temporal, care raspunde, de asemenea, si la folosirea imaginarului si iconografiei ritualice. Empatia are nevoie de o fatza. Teama si sentimentul de respect si coplesire isi au originea in amigdala. Emotiile religioase isi au originea in partea de mijloc a lobului temporal, generand beatitudine, veneratie, bucurie si alte sentimente de bine, ca si o sesizare a Prezentei.

Dincolo de spatiu si timp

Einstein avea realmente o intelegere aproape mistica a naturii spatiului si timpului, care apare in ziarul N.Y. Times din 29 martie 1972:
“O fiinta umana este parte dintr-un intreg, numit de noi Univers. O particica limitata in timp si spatiu. Isi experimenteaza sinele, gandurile si sentimentele ca pe ceva separat de rest - un fel de iluzie optica a constiintei sale. Iluzia e ca o inchisoare pentru noi, limitandu-ne la dorintele noastre personale si la afectiunea pentru cateva persoane apropiate noua. Sarcina noastra ar fi de a ne elibera din inchisoare prin largirea cercului nostru de compasiune, pentru a cuprinde toate creaturile vii si intreaga natura, in toata frumusetea sa. Nimeni nu e in stare sa atinga acest tel in mod total, dar lupta pentru atingerea unei astfel de realizari este, in ea insasi, parte din eliberare si o fundatie pentru securitatea noastra launtrica.”
O tripla «inchisoare» pentru mistici - spatiu, timp si personalitate - defineste si specifica starea normala de constienta. Extazul mistic ofera o privire rapida inspre libertatea spirituala si o evadare din prizonieratul Ego-ului. Ramanerea cat mai nemiscat posibil faciliteaza acest efect. Cand lobii parietali sunt redusi la tacere, simti in primul rand detasare de tirania perceptiilor, apoi experimentezi identificarea cu Unitatea Cosmica a Universului.
Distorsionarea temporala anunta evadarea personala din timp, semn al incercarii de eliberare din cocon. Apoi are loc mariajul dintre aspectele personale si non-personale ale sufletului. Conflictele metafizice transcend, lasand in urma o fiinta intreaga, completa.
Cand zona orientarii este lipsita de alimentare neuronala, ce trece prin hipocamp, simtul Sinelui se dilata. Daca nu are o pozitie sau directie in spatiu, Sinele local se dizolva intr-o expandare omnidirectionala. Daca ramai nemiscat, nu mai exista nici un semnal extern de referinta care sa te orienteze in spatiul tridimensional si nici un motiv ca aceasta parte a creierului sa se activeze. Meditatia continua poate ocoli unele zone din creier si, aparent, ne transporta intr-un alt univers.
Pentru ca o experienta mistica sa aiba loc, perceptiile se ingusteaza si zonele din creier care ne orienteaza in spatiu si marcheaza diferenta dintre Sine si restul lumii trebuie reduse la tacere. Renuntam la trecut si viitor, renuntam la scutul de aparare. Toate sentimentele inceteaza in timp ce Sinele fuzioneaza cu elementul luminos.
Mintea devine linistita, se retrage din toate partile, instalandu-se ferm in suprema realitate.
Trebuie inchise anumite circuite din creier pentru a simti cum timpul, fricile si constiinta de sine se dizolva. Asta include chiar si intreruperea activitatii amigdalei responsabile de frica, care tine sub observatie mediul inconjurator pentru depistarea amenintarilor. Circuitele din lobul parietal, care ne dau orientarea in spatiu si sentimentul separarii noastre de cei din jur, trebuie sa fie reduse la tacere.
Zona de orientare are nevoie de informatii senzoriale pentru a-si face calculele. Meditatia intensiva blocheaza creierul sa faca distinctia dintre Sinele nostru si restul lumii. Circuitele din lobul frontal si temporal, care marcheaza timpul si genereaza constienta de sine, trebuie sa fie dezactivate. Cand se intampla asta, constienta de sine scade rapid si ne simtim ca si cand limitele noastre dispar.
Senzatia ce isi face imediat simtita prezenta este cea de vesnicie. Cele trei iluzii - spatiul, timpul si personalitatea - sunt sterse intr-o constiinta cosmica, in timp ce sufletul isi incheie calatoria catre casa sa spirituala. Constiinta umana este eliminata complet, fiind reabsorbita in esenta primordiala. Totul devine TOT fara nici o diferentiere.

Neuromagnetica

Un neuropsiholog canadian, Michael Persinger (1987), a petrecut ani de-a randul cautand sa inteleaga legatura dintre fenomenele spirituale si electromagnetism, lucrand pe numerosi subiecti. Campurile magnetice de intensitate mica orchestreaza comunicarea intre lobii creierului, mai repede decat procesele bioelectrice sau biochimice ale neuronilor. El a dezvoltat un dispozitiv, numit Caracatita, pentru a-si testa teoriile.
“La baza activitatii lui Persinger este convingerea ca fluctuatiile electromagnetice anormale (produse de exploziile solare, activitatea seismica, transmisiile radio si microundele, echipamentele electrice si alte surse externe sau cele care isi au originea chiar in creier) pot atrage dupa sine tulburari care seamana cu crizele epileptice. Aceste microcrize genereaza o paleta larga de stari modificate, incluzand aici viziunile mistice si religioase, experientele de decorporalizare si chiar episoadele de rapiri de catre extraterestri.”
“Persinger pleaca de la ipoteza ca simtul Sinelui la noi este in mod normal guvernat de emisfera stanga a creierului – mai exact de lobul temporal stang. Cand creierul este perturbat (de o lovitura la cap, criza epileptica, atac cerebral, droguri, traume psihologice sau impulsuri electromagnetice externe), creierul nostru stang poate detecta activitate in emisfera dreapta ca si cand ar fi un alt Sine sau ceea ce Persinger numeste perceperea unei prezente. In functie de circumstante si de nivelul cultural, putem percepe aceasta prezenta ca fiind extrateresti, fantome, ingeri, zine, muze, demoni sau Dumnezeu insusi.” (Horgan)
Acest homo technicus, cu arta lui electronica, foloseste ca material o casca la care s-au adaptat multi solenoizi si un computer ce controleaza campurile ce fluctueaza. El trimite unde depolarizate uriase peste milioane de celule, eliberand tot felul de amintiri si fantezii amestecate. Memoria de lunga durata se afla la suprafata partii de jos a lobilor temporali, in cortexul parahipocampal, legat strans de hipocamp. Desi este ateu, el se opreste chiar inainte de a declara ca experimentarea lui Dumnezeu este doar un soc electric. Cu toate acestea, scopul cercetarii sale este de a-si folosi dispozitivul pentru a declansa experiente transcendentale in oameni care nu sunt religiosi si care se confrunta cu frica de moarte. El admite ca exista dovezi stiintifice ca cei cu credinte spirituale sunt mai bine adaptati si mai sanatosi, din punct de vedere statistic.
Persinger poate produce in mod artificial o mare varietate de experiente anormale prin impulsionarea creierului cu casca sa EM si cu tehnologia. El identifica lobii temporali ca baza biologica pentru experimentarea lui Dumnezeu. Bombardand creierul cu anumite fecvente in anumite zone, produce rezultate diferite. Pe cand impulsurile se deplaseaza prin lobul temporal si mai adanc, in creier, ele interfereaza si interactioneaza cu un tipar electric complex si cu campurile neuronale.
Indreptat asupra amigdalei, dispozitivul lui Persinger produce excitare sexuala. Concentrat asupra hipocampului, produce un efect halucinogen, fara efecte adverse, altele decat iritare, atunci cand stimulul este retras. Avand ca tinta emisfera stanga, lobul temporal creeaza un simt al unei prezente negative, in timp ce, stimuland emisfera dreapta, se creeaza iluzia prezentei unei entitati binevoitoare.
Senzatia ca esti cu cineva devine din ce in ce mai normala, pana cand vine acea zi in care prezenta lui Dumnezeu este resimtita tot timpul. In experientele mistice, limbajul isi pierde valoarea. Pentru ca nu putem experimenta doua sentimente ale Sinelui, unul este proiectat ca celalalt, Iubitul, fie el romantic, fie spiritual. Astfel, este adevarat daca spunem ca cel iubit este Dumnezeu si ca, atunci cand il iubim pe Dumnezeu, ne iubim pe noi insine. Eu si Tu sunt Una. Celalalt devine Sinele.
Activitatea electrica din amigdala, hipocamp si lobul temporal se poate “revarsa” in structurile invecinate. Daca aprinde aria vizuala, atunci apar viziuni intense. Excitand zona olfactiva, se obtin miresme unice. Stimularea somatosenzoriala duce la senzatii energetice, bazaituri, furnicaturi sau perceptia de inaltare sau plutire. Activarea centrului vorbirii produce voci, muzica sau zgomote. Memoria de lunga durata din partea inferioara a lobilor temporali produce realitati virtuale interactive, vise cu ochii deschisi. Talamusul e implicat in vizualizarea aurei. Sistemul reticular activat duce la trecerea in revista a vietii.
Prin sistemul limbic s-au inmultit noi tipare, producand senzatii diferite – de la cele subtile, pana la cele profunde. De obicei, integrarea trecutului, prezentului si viitorului se face fara probleme. Dar, in situatiile de deja vu, este prea multa comunicare intre memoria pe termen lung si cea pe termen scurt. Atunci, prezentul poate fi simtit ca fiind trecut. Perceptiile prezentului sunt “deraiate” prin zonele care proceseaza amintirile si simtim ca retraim un moment inmagazinat in memoria de lunga durata. Opusul se intampla in fenomenul de jamais vu, cand nimic din ce experimentam nu pare sa aiba ceva de-a face cu trecutul. Distorsiunea timpului este un alt fenomen experimental stimulat cu echipament electromagnetic.
Impulsurile pot induce orice: de la somn pana la rapiri extraterestre, incluzand un simt profund al prezentei, experiente auditive si vizuale stranii sau un simt al intelegerii profunde. Cercetatorul noteaza ca aceste experiente sunt temperate de trecutul cultural al persoanei. Conceptele despre Dumnezeu sunt determinate de conditionari verbale. Perceptiile sunt constructorii. Imaginarul se intinde de la peisaje pline de viata la forme de lucruri vii. Sunete, mirosuri, scene sau sentimente intense - toate reflecta zone de instabilitate electrica.

Biologia luminii interioare

Iluminarea a fost descrisa ca fiind orbita de manifestare a prezentei lui Dumnezeu. Stralucirea nu are nicio legatura cu vreo lumina vizibila. Experienta vizionara, care are continut simbolic sau religios, poate face loc acestei lumini orbitoare care a fost raportata atat in religiile Estului, cat si in cele ale Vestului. Nu e de mirare ca este denumita iluminare si ca poate conferi persoanei chiar o stralucire palpabila, care se poate percepe si dupa intoarcerea la starea de constienta obisnuita.
Imaginati-va ca sugerati corpului sa-si faca propriul drog halucinogen! Este exact ceea ce psihiatrul Rick Strassman afirma in DMT: Molecula Spiritului (2001). El sustine ca este un agent activ intr-o varietate de stari modificate, incluzand si experienta mistica. Acest mesager chimic uneste trupul cu spiritul. Activarea pineala poate trezi legaturile sintetice care in mod normal sunt latente.
Meditatia poate modula activitatea pineala, provocand ridicarea unui val prin efectele rezonatorii care afecteaza alti centri din creier in coordonarea chimica si electromagnetica. Rezonanta poate fi indusa in glanda pineala folosind energia electrica, magnetica sau cea a sunetului. O astfel de armonizare resincronizeaza ambele emisfere cerebrale. Acest lucru ar putea duce la o reactie in lant de activitate sinergica, care ar avea ca rezultat eliberarea compusilor halucinogeni.
Daca acest lucru este adevarat, e usor de vazut in ce masura acest compus chimic care altereaza mintea ar putea amplifica toate tendintele catre intelegerea mistica care isi au originea in alte parti ale creierului, dupa cum am descris mai sus. Pentru a-si fundamenta teoria, Strassman a facut testari extensive, injectand voluntarii cu puternicul halucinogen sintetic DMT (n.t. - DMT = un acronim pentru dimetiltriptaminã, o substanþã psihoactivã, mai precis, un halucinogen). El este atat de puternic, incat te imobilizeaza si produce o revarsare neasteptata si coplesitoare de imagini vizuale si emotionale. Cand iei asa ceva, e ca si cand ai ajunge instantaneu la paroxismul LSD-ului (n.t. - Acidul Lisergic Dietilamid este un drog psihedelic semisintetic, ce aparþine familiei de triptamine; probabil cel mai cunoscut ºi raspândit psihedelic).
El sugereaza ca misterioasa glanda pineala e implicata in producerea naturala a acestei molecule mistice, asa cum maestrii in metafizica au tot spus de-a lungul timpului. Glanda pineala a fost numita si glanda spiritului si ar putea sta la baza experientelor spirituale. Singura glanda solitara din creier, neavand pereche, poate initia si asista o varietate de stari modificate de constiinta.
Se stie ca pineala contine un nivel ridicat de enzime si elemente constitutive pentru a produce DMT, ce poate fi secretat cand procesele inhibitorii inceteaza sa-i mai blocheze productia. Poate produce chiar si alte substante chimice, cum ar fi beta- carboline, care intensifica si prelungesc efectele DMT.
Glanda pineala se adaposteste, bine protejata, in adancul creierului, scaldata in lichid cerebrospinal de ventricule, cavitati ale creierului pline de lichid care o hranesc si care indeparteaza deseurile. Ea isi elibereaza secretiile catre centrii emotionali, vizuali si auditivi din creier, plasati strategic de jur imprejur. Ajuta la reglarea temperaturii corporale si la coloratia pielii. Secreta hormonul numit melatonina. In general, dupa perioada mai plina de imaginatie din copilarie, glanda pineala se calcifica si se micsoreaza.
DMT-ul de natura endogena este descris ca fiind sursa Luminii vizionare din experientele transpersonale. Sursa sa primara, glanda pineala, a fost numita traditional “ Al Treilea Ochi”. Curios, glanda este sensibila la lumina si chiar are o lentila, cornea, si retina.
Producerea de DMT este stimulata in mod particular, dupa spusele lui Strassman, in conditii extraordinare, cum ar fi: nastere (atat la copil, cat si la mama, in travaliu), extaz sexual, stres psihic extrem, experiente in preajma mortii, psihoze, moarte fizica, dar si in meditatie. DMT-ul pineal poate juca, de asemenea, un rol semnificativ in constienta din timpul somnului.
“Toate disciplinele spirituale relateaza povestiri destul de halucinante despre experientele care te transforma si a caror experimentare justifica antrenamentul. Lumina alba orbitoare, intalnirile cu entitati demonice sau angelice, emotiile extatice, atemporalitatea, sunetele celeste, sentimentul ca ai murit si ai renascut, intalnirea cu o prezenta puternica si iubitoare ce sustine intreaga realitate – aceste experiente strabat toate religiile. Ele sunt caracteristice si experientelor totale cu halucinogenul DMT. Cum ar putea meditatia sa starneasca experienta DMT-ului pineal?”
“Tehnicile de meditatie ce folosesc sunetul, imaginea sau mintea pot genera anumite tipare de unde ale caror campuri induc rezonanta in creier. Milenii de incercari si greseli omenesti au stabilit ca anumite lumi 'sacre', imagini vizuale si exercitii mentale exercita efecte dorite unice. Astfel de efecte pot surveni datorita campurilor specifice pe care le genereaza in creier. Aceste campuri fac ca multiple sisteme sa vibreze si sa pulseze la anumite frecvente. Putem sa ne simtim mintea sau trupul rezonand, prin aceste exercitii spirituale. Desigur, glanda pineala vibreaza si ea la aceleasi frecvente… si incepe la frecvente care ‘trezesc’ barierele ei multiple catre formarea de DMT.” (Strassman)

Devino propriul tau homo tehnicus!

Vrei sa ai un rol activ in viata ta spirituala, o excursie mentala usoara si in siguranta? Ai vrea sa arunci un ochi la experientele care se profileaza aici? Sau doar sa profiti de beneficiile unei sanatati mentale datorate relaxarii profunde si cresterii concentrarii asupra Sinelui interior? Esti intimidat de perspectiva petrecerii a 15-20 de ani invatand cum sa meditezi pentru a obtine beneficii care ti-ar prelungi viata?
Nu ai avut o experienta in preajma mortii si nici nu iti doresti asa ceva? Esti prea ocupat ca sa iti dedici viata alchimiei sau sa petreci ani buni in terapii transpersonale sau prea speriat sa permiti unui “om de stiinta nebun” sa-ti bombardeze creierul cu frecvente EM, sa-ti prinda capul intr-un scanner sau sa-ti injecteze substante halucinogene?
Tehnologia moderna ofera o alternativa usoara si “pasiva”. Oricine poate apela la o tehnica simpla si sigura care te plaseaza automat “in zona”. O forma de yogatronica este disponibila, folosind un simplu CD si castile cu inregistrarea unor frecvente subsonice. Aceasta tehnologie audio creeaza o armonizare a emisferelor dreapta si stanga ale creierului si automat conduce creierul, fara a-l rani in vreun fel, in gama undelor alfa si theta.
Acest fenomen de rezonanta, o forma de antrenament, este numit raspuns la frecventa sau tehnologia ritmului binaural (n.t. - o tehnologie noua, bazata pe un sistem multisenzor, cu o acustica spatiala). Antrenamentul este procesul de sincronizare, unde vibratiile unui obiect vor cauza o oscilatie de acelasi nivel la un alt obiect. Functioneaza pe baza integrarii a doua tonuri diferite intr-un fundal stereo. Tonuri continue de frecvente diferite si subtile (cum ar fi de 100 si 108 cicli pe secunda) sunt trimise catre fiecare ureche, independent, prin casti stereo. Tonurile se combina intr-un alt ton pulsatil “wah wah”.
Ritmurile externe pot avea un efect direct asupra psihologiei si fiziologiei ascultatorului. Fara nici un efort, creierul incepe sa rezoneze la acelasi ritm ca diferenta dintre cele doua tonuri, ideal in gama dintre 4-13 hertzi (theta si alfa), specifica pentru meditatie. Tot ce trebuie sa faceti este sa stati linistiti si sa va puneti castile. Creierul raspunde automat la anumite frecvente, comportandu-se ca un rezonator.
Poate ca nu veti deveni imediat iluminat, dar sincronizarea emisferelor ajuta la o multime de probleme care isi au radacina in asimetriile anormale ale semisferelor. Manifestarile, deseori rezultand din stes sau abuz in copilarie, includ probleme de somn in etapa REM (n.t - Rapid eye movement = miscarea rapida a ochilor), narcisism, comportamente dependente si autodistructive. Comunicarea intre emisfere este corelata cu strafulgerari de intelegere profunda, intelepciune si creativitate.
Experientele pe creierul in sectiune au aratat ca suntem formati din “doua minti” - una este rationala, lineara, legata de timp si cognitiva, in timp ce cealalta este emotionala, holistica, intuitiva, artistica. Chiar si atunci cand stim ce s-ar cuveni sa facem, facem doar ceea ce dorim. Principala distinctie este intre a gandi si a simti, analiza obiectiva si intuitia subiectiva. Fiecare jumatate are propriul mod de a cunoaste propria persoana si de a percepe realitatea externa. Oricare dintre cele doua parti poate conduce sau poate fi condusa ori poate intra in conflict, ascunzand informatii (cum ar fi amintirile traumatizante) fata de cealalta jumatate.
Emisferele sunt facute sa lucreze impreuna. Feed-back-ul interactiv al emisferelor este utilizat pentru a trata tulburari precum stresul post traumatic (PTSD), depresia, ADD, dependenta, dereglarile obsesivo-dependente, anxietatea si o multime de alte disfunctionalitati. Tulburari de hipoexcitare includ depresia, deficitul de atentie (ADD), durerea cronica si insomnia. Hiperexcitarea include anxietate, probleme de somn, cosmaruri, ADHD (n.t - tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie), insomnie, comportament impulsiv, manie/agresiune, depresie cu agitatie, durere cronica de nervi si spasme.
Deoarece creierul este de natura “plastica”, creand si folosind noi cai neuronale, poate reantrena circuitele neuronale. In timpul meditatiei, emisferele creierului devin sincrone si afiseaza tipare aproape identice de unde largi si incete. Pulsatiile ritmice pot modula sincronia neuronala colectiva. Apoi, ambii lobi concerteaza automat impreuna.
Ritmul regleaza intreg spectrul de activitate si excitare prin starnirea sau atragerea in proces a din ce in ce mai multe parti din creier. Tulburarile legate de hiper sau hipoexcitare, incluzand problemele de atentie si cele emotionale, pot fi stabilizate printr-o restructurare autoorganizata. Depresia, anxietatea, ingrijorarea, teama si panica pot fi controlate. Stimularea circuitelor neuronale neglijate creeaza noi cai, imbunatatind echilibrul si modificarile pe termen lung, in esenta “acordand” sistemul nervos.

Concluzii

Sunt lucruri pe care nu ar trebui sa le stim? Suntem din nastere programati sa tanjim dupa extaz, sa ne sustragem realitatii si sa cautam experiente extraordinare sau noi, in drumul nostru spre intelepciune? Istoria omenirii inregistreaza etapele acestei calatorii. Religia si misticismul iau nastere din relatarile despre experiente spirituale spontane. In samanism, stramosii nostri le cautau intr-un mod instinctual si animalic. In arta, mit si ritual, noi le cautam intr-o maniera omeneasca, daca nu narcisista, si intr-un mod autoexpresiv si reactionar.
In creativitate si meditatie cautam, intr-un mod deplin constient, sa facilitam procesul intentionat, la dorinta, si nu numai pe cel al conectarii cu Dumnezeu, dar si pe cel al experimentarii Sinelui in procesul “devenirii” Dumnezeu. Ego-ul nu se mai percepe pe sine ca pe o expresie separata a constiintei, ci avand aceeasi esenta ca Totul.
Desigur, nu putem niciodata incheia complet procesul. Nimeni nu poate sa-L intrupeze in totalitate pe Dumnezeu, dar ne putem indrepta spre asta. Succesiunea starilor de constiinta se face catre o integrare superioara, nu catre o disociere inferioara. Procesul integrarii in cresterea catre valori pozitive are virtutile complementare de a fi in mod evident in fapt si transcedental in implicatii. Asta inseamna ca noi ne dezvoltam, din niste creaturi reactive, intr-o parte integranta a dimensiunii spirituale.
Eliade scria: “Idealul in yoga…. este de a trai un prezent etern, in afara timpului. Omul, eliberat in viata, nu mai poseda o constiinta personala…. ci o constiinta a observatorului, care este pura luciditate si spontaneitate.” Meditatia este, in esenta, emulatia creatiei si practicii pentru o trecere lucida prin moarte, in Eternul Acum.
Suntem cu totii capabili de o constienta transcendentala. Intr-un sens existential, ceea ce credem devine real. In mod paradoxal, constiinta pura genereaza, dar este si generata de procesele ce au loc in creier. Devenind calatori ai sufletului, putem explora lumea noastra interioara si multiple alte lumi, transformarea si curgerea sociala.
Putem cu totii deveni homo tehnicus, utilizand procesul modificarii constiintei, prin tehnologii spirituale. Chiar si experientele spirituale “neinsemnate” au implicatii semnificative pentru religie si teologie. Este in natura mintii mistice de a avea astfel de experiente, care au modificat religia. Astfel, este extrem de folositoare intelegerea aprofundata a modului in care mintea/corpul functioneaza pentru a le genera.
Mecanisme psihologice paradoxale opereaza in trup, in cele mai multe cazuri pentru a preveni din punct de vedere chimic atingerea unei stari superioare de euforie la oricare capat al spectrului. Dar este posibil, prin expunerea repetata la situatii paradoxale, sa functionezi efectiv la niveluri mai inalte de excitare combinata, atat simpatica, cat si parasimpatica. Creierului i se pot “reface circuitele” pentru a conecta din ce in ce mai multe zone intre ele, ca niste inele in lantul spiritual, ceea ce conduce spre asa-numita iluminare. Creierul se pare ca este infometat dupa extaz pentru a ne spori caracteristicile felului nostru normal de a fi: creativitatea, capacitatea de a rezolva probleme, spiritualitatea si asa mai departe.
Sarcina meditatiei este, in esenta, de a lasa corpul sa cada intr-un somn cat mai adanc posibil, in timp ce mintea ramane centrata. De fapt, daca n-ar fi prezenta functia de inhibare, chiar si in starile mistice, am adormi de tot. Starea de somn cu vise sau REM este similara: este o excitare cerebrala extrema, chiar daca activitatea musculara este inhibata. Un alt factor este sincronizarea emisferelor, care produce unde cerebrale alfa si theta, lungi si incete, dar cu amplitudine mare. Cu cat e mai adanca meditatia, cu atat sunt mai incete si mai puternice undele.
Navala energiei in timpul meditatiei apare cand starea de excitarea ori de calm “se revarsa” si stimuleaza sistemul sau complementar. Cand ambele parti ale sistemului nervos autonom se alineaza, simultan, sistemul limbic este coplesit de emotii, cufundare in propriile ganduri si infinita fericire. Acest lucru se regaseste in reprezentarile bazate pe gen: masculin/feminin ale puterii sarpelui kundalini si in conceptele yin/yang din Tao.
Cand ambele sisteme sunt eliberate la maximum, acest flux neurochimic este perceput subiectiv ca Absoluta Unitate a Fiintei, lipsa de frontiere, atemporalitate si sacralitate.
Relatia nostra cu oamenii, Pamantul si cosmosul este una dintre relatiile cu Celalalt. Prima noastra influenta formativa este experienta empatiei. Iar empatia are nevoie de o fatza. Daca putem gasi acea fata in propria noastra experimentare a lui Dumnezeu, cine va putea comenta ceva? Dincolo de asta se afla doar larga deschidere a Neantului.

Performanta creierului depinde de sincronizarea emisferelor cerebrale?

Activitatea creierului uman creează modele de energie electric iar semnalele electrice ale creierului pot fi monitorizate prin plasarea electrozilor pe scalp şi dispozitivul numit electroencefalograf (EEG) poate înregistra undele creierului prin trasarea unor linii pe o foaie de hârtie . Aceste semnale ale creierului denimite unde cerebrale se pot masura prin amplitudine si prin frecventa. Amplitudinea este puterea impulsului electric, masurata in microvolti, iar frecventa este viteza ondulatiilor electrice, masurata in herti. Frecventa determina categorisirea undelor cerebrale in unde beta, alfa, teta si delta, iar combinatia acestor diferite categorii de unde determina starea de constiinta a unei persoane la un anumit moment. Fiecare stare pe care o are omul antreneaza o simfonie de unde cerebrale, fiecare frecventa avind un rol caracteristic. O clasificare a undelor cerebrale, prezentata pe site-ul http://www.netmedic.ro ar fi urmatoarea:

Undele beta – constientul

Undele beta sint produse de creier in starile normale de veghe, dar un exces de asemenea unde cerebrale conduce la stari psihologice de panica. In conditii optime undele beta sint asociate gindirii logice, rezolvarii problemelor concrete si atentiei active indreptate asupra lumii inconjuratoare. In cazul surplusului de unde beta se instaleaza starea de panica, cu simptomele ei caracteristice: puls neregulat, respiratie rapida, imposibilitatea de a se concentra si de a lua o decizie.

Undele alfa – starea de vis

Undele cerebrale alfa sint prezente in timpul starilor onirice, dar si in timp ce omul isi foloseste imaginatia si capacitatea de a vizualiza. Ele sint, de asemenea, asociate unei stari de spirit detasate si receptive, in care se creeaza o punte intre constient si inconstient. In momentul in care se manifesta undele alfa, omul are probabil ochii inchisi, iar in minte ii vin involuntar flash-uri, imagini scurte nesolicitate, care i se par foarte reale. Atentia se muta de la un scenariu la altul, deplasindu-se aparent fara motiv de la un lucru la altul. Nici imaginile, nici celelalte date senzoriale nu par sa aiba o logica, lumea exterioara dispare si omul este absorbit de vis datorita activitatii undelor alfa. In anumite cazuri, creierul produce prea multe unde alfa, care se pot concretiza in stari frecvente de reverie si o tendinta de a evada din realitatea obisnuita. De obicei insa, problema este exact inversa, undele alfa nefiind suficiente in conjunctie cu celelalte unde cerebrale.

Undele teta – subconstientul

Se intimpla oricui sa simta ca ceva nu este in regula sau sa resimta impulsul inexplicabil de a face ceva anume. Aceste stari sint provocate de undele teta. Undele teta pot fi considerate ca fiind subconstientul, acea parte a spiritului care face tranzitia de la constient la inconstient. In spatele undelor teta se afla ingropate amintiri, senzatii, emotii. Desi acestea pot fi inaccesibile omului in stare de veghe, ele afecteaza totusi si chiar guverneaza atitudinile, sperantele, credintele si comportamentele sale. De exemplu, adultul care nu isi mai aminteste de abuzurile suferite in copilarie cauta totusi persoane abuzive, pentru ca undele teta il imping sa se elibereze de acest secret ascuns. Ele sint active in timpul visului si meditatiei profunde, fiind extrem de accentuate in timpul experientelor-limita, a revelatiilor si a starilor de functionare exceptionala a creierului. Pentru a le simti insa la adevaratul lor potential, undele teta au nevoie de o combinatie de alte unde cerebrale.

Undele delta – inconstientul

Se intimpla sa stim ca va suna telefonul cu citeva clipe inainte ca aceasta sa se petreaca sau sa intelegem perfect ce simte altcineva. Ne gindim foarte intens la cineva si se intimpla ca acel cineva sa ne contacteze. Aceasta este actiunea undelor delta. Undele delta sint un fel de radar personal, trimitind si primind mesaje la nivel inconstient. De fapt, undele delta compun chiar inconstientul individului. Prezente in timpul somnului profund, ele ramin active atunci cind toate celelalte unde cerebrale inceteaza sa-si faca simtita prezenta. Ele pot fi prezente si in timpul starilor de veghe, in combinatie cu alte tipuri de unde. Undele delta de amplitudine mare creeaza adesea o puternica capacitate de empatie, fiind prezente in cantitate mare la psihoterapeuti, vindecatori, consilieri etc. Exista persoane care sint coplesite de activitatea undelor delta, neputind sa discearna intre propriile sentimente si cele ale altora.
Fiecare stare de constiinta in care un om se afla in orice moment este o combinatie intre cele patru categorii de unde cerebrale prezentate mai sus. Examinind cum interactioneaza si functioneaza ele impreuna, se poate intelege mai bine ceea ce se intimpla cu starile unui om si de ce apar anumite experiente. Toate categoriile sint la fel de importante si toate impreuna ofera o diversitate extraordinara de stari mentale, emotionale si spirituale. In interiorul categoriilor mari pe care le-am descris, exista game de frecvente diferite, care variaza de la persoana la persoana.
Revenind la creierul uman, acesta este impartit in doua emisfere, acestea fiind conectate prin fascicule groase de nervi. Studiile au demonstrate ca fiecare emisfera are propriile ganduri constiente si propriile memorii, chiar si modalitatea de a gandi si a opera a celor doua parti este total diferita. Pe măsură ce cercetările au progresat, au apărut dovezi clare că creierul este „încrucişat cu corpul” – adică emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului, iar emisfera stângă controlează partea dreaptă a corpului şi de aceea, la majoritatea oamenilor, emisfera stângă este dominant. Astfel emisfera stangă se pare că gândeşte analitic, secvenţial, logic, cu o orientare în timp. Creierul drept, pe de altă parte, tinde să proceseze informaţia într-un mod mult mai non-verbal, simultan, intuitiv, non-liniar, atemporal, imagistic. Aici pare a fi locul acelor flashuri intuitive care au fost denumite fenomenul „Evrika”.
Asa cum precizează si Nina May intr-un articol in ziarul Rasunetul , “ integrarea emisferelor este responsabila pentru un fenomen destul de rar: genialitatea! Cele mai mari descoperiri, teorii şi invenţii, au fost făcute înainte cu inspiraţie şi după aceea au fost verificate prin argumente logice sau formule. Nenumărate studii au arătat faptul că astfel de fenomene apar în momentul în care emisferele lucrează împreună, adică, undele creierului se întind uniform peste ambele părţi din cortex. Această stare este responsabilă şi pentru momentul de creaţie inspirată şi cu uşurinţa, numită “flow”. Lipsa de conlucrare a emisferelor poate fi responsabilă pentru problemele în legătură cu abilitatea scrisului şi cititului - dislexie - şi pentru problemele cu învăţatul, în general. „Cei mai mulţi oameni au o preferinţă distinctă pentru unul din aceste stiluri de gândire. Unii, totuşi sunt echilibraţi şi sunt adepţi în mod egal al ambelor moduri. Şcoala tinde să favorizeze modul de gândire al emisferei stângi, iar preocupările artistice sau sportive pe cel al emisferei drepte. Subiecţii cu emisfera stângă antrenată se concentrează pe gândirea logică, analize şi precizie. Subiecţii cu emisfera dreaptă antrenată se concentrează pe estetică, simţire şi creativitate.
Emisfera dreaptă procesează informaţia într-un mod liniar, procesând de la componente către întreg. Ea consideră componentele, le leagă între ele şi le aranjează într-o ordine logică, după care trage concluzii. Emisfera dreaptă, procesează pornind de la întreg că părţile lui, holistic. Ea pleacă de la răspuns. Vede mai întâi ansamblul şi nu detaliile. Cei care gândesc cu emisfera dreaptă au probleme cu cititul dacă nu au o imagine de ansamblu mai întâi.
Oamenii cu emisfera stângă dezvoltată nu au probleme în a se exprima prin cuvinte, pe când la ceilalţi apar probleme în găsi cuvintele potrivite.
Importantă este sincronizarea emisferelor pentru maximul de performanţă al creierului. Vorbind la modul general, maximul de performanţă al creierului conduce la o viaţă mai liniştită, mai limpede şi mai puţin stresantă.
Dr. Lester Fehmi, director la Princeton Biofeedback Research Institute, spunea că sincronizarea emisferelor cerebrale reprezintă “eficienţa maximă a transferului de informaţii la nivelul întregului creier şi ea este corelată experenţial cu unirea experienţe şi a intuiţiei. În loc să ne simţim separaţi şi extrem de concentraţi, mai bine să tindem să ne simţim mai mult în miezul lucrurilor, laolaltă cu experienţa (în care noi suntem şi experienţa şi scopul ei). Aceasta înseamnă o integrare senzorială a întregului creier care conduce la o funcţionare a lui mai intuitivă şi mai puţin egocentrică, şi conduce la mai multe experienţe realizate simultan”
Despre modalitati de sincronizare a emisferelor cerebrale poate intr-un post viitor.