miercuri, 19 august 2009

Elogiu femeii...

" Viata pare nemuritoare, geamana cu uriasul timp, ce il strabatem. Cu fiecare clipa, am bucuria constiintei ca eternitatea locuieste in noi. Pe orizontul albastru al sufletului meu barbatesc, chipul fascinant al femeii se proiecteaza in vesnic rasarit. Lumina se iveste in pantecul ei cum steaua de foc se oglindeste in apa limpede si adanca - puiul de om infioara necuprinsul cu tipatul tainic la vederea luminii. Galaxii si retele geometrice infinite s-au tesut in capsorul lui de roua.
Cine este acest mesager de atomice forte peste spatiu si timp?
Materia colorata ia forma gandului si simtirii mele; ma poarta in imperiul acelei emotii, puternice, din care creez elogiul femeii mele visate in ascendentul fluviu albastru."
SABIN BALASA