Multe persoane s-au aflat la un moment dat in situatia in care au spus : "oups, am uitat ce aveam de zis."Sunteti foarte siguri de faptul ca informatia este acolo dar nu gasiti calea de acces catre ea. mai multi cercetatori in stiintele medicale au identificat mai multe cauze ale uitarii dintre care voi pe cele mai importante : incapacitatea de a reda informatia, interferenta, incapacitatea de a stoca informatia si uitarea motivata. Atunci cand informatia dispare din memoria de lucru , acest lucru se intampla din cauza ca spatiul necesar memoriei de lucru a fost ocupat de alte informatii iar pe cele deja existente noi nu le-am plasat in memoria de lunga durata. Putem preveni aceasta pierdere fie prin plasarea informatiilor in memoria de lunga durata, fie prin mentinerea concentrata a atentiei pe acestea.Cei mai multi teoreticieni afirma faptul ca odata ce informatiile stocate in memoria de lunga durata, acestea raman acolo definitiv. In concluzie nu informatiile dispar ci numai link-ul catre acestea. Putem preveni acest lucru fie prin reactualizare frecventa a cestor informatii fie prin metode de memorare eficiente inca de la bun inceput.
Uitarea se poate diferentia prin modul in care actioneaza dupa cum urmeaza :
-- Uitarea totala , caracterizata prin disparitia totala a unor informatii legate de un anumit subiect sau intamlare .
-- Uitarea partiala se manifesta prin recunoasteri si reproduceri partiale ,aproximative , neclare sau chiar eronate a unor date, evenimente , informatii ;
-- Uitarea temporara se produce prin imposibilitatea accesarii pe o perioada limitata de timp a unor date , evenimente etc .
Un rol important in producerea uitarii il au procesele nervoase , inhibitia si exitatia care au diverse forme de manifestare . Mecanismul inhibitiei este un proces nervos care micsoreaza activitatea celulei corticale si care, desi nu o intrerupe, produce imposibilitatea reamintirii (temporare ) acesta fiind primul proces al inhibitiei numit inhibitie conditionata de stingere .
Un rol important il are si inhibitia neconditionata . In cazul in care incercam sa asimilam prea multa informatie celula nervoasa actioneaza pentru a se proteja si intra in inhibitie . Acest mod al sau de a reactiona este unul de aparare . In cazul in care dorim sa invatam intr-o perioada scurta de timp un volum mare de informatii celulele nervoase isi iau aceasta masura de protejare in calea epuizarii . Acest lucru se produce inconstient , neputand fi controlat de vointa noastra .In acelas timp pe scoarta cerebrala apare un focar de excitatie care produce in jurul sau prin inductie ( conform legii inductiei negative ) inhibitia . Cu cat aceasta va fi mai mare cu atat posibilitatea aceesarii unor informatii va fi mai mica . De aceea in momente emotionale foarte puternice exista posibilitatea de a nu ne putea aminti lucruri foarte bine cunoscute , acest lucru fiind posibil abia dupa ce zonele respective se dezinhiba . Procesul uitarii este unul inconstient si de obicei uitam lucruri fara importanta , lucruri care ne sunt dezagreabile , lucruri care nu sunt utilizate in mod reptat si mai rar din pacate si lucruri care ne sunt necesare si au mare importanta pentru noi . Studiile cercetatorului german H. Ebbinghaus privind uitarea in cazul memorarii unui material fara sens ne arata ca uitarea este foarte mare imediat dupa memorare iar apoi este lenta chiar staganta . Acest lucru nu este intodeauna perfect valabil ci difera in functie de mai multi factori : lungimea materialului memorat , semnificatia , varsta si particularitatile personale ale fiecarei persoane .
