Lecţia de psihologie -Atenţia

Trăim într-un mediu hipercmplex, in care, la tor pasul întâlnim obiecte si forme de o mare varietate. Acest mediu variază incredictibil iar noi suntem nevoiţi să luăm decizii adaptative rapide pentru a acorda un raspuns adecvat. Avem însă o capacitate limitată de procesare a informaţiei si in lupta cu stimulii care se abat asupra noastra sistemul nostru cognitiv selectează numai acei stimuli care au o valoare motivaţională sau semnificaţie adaptativă pentru noi. In aceasta selectare a informatiei sunt implicate multe mecanisme care au fost denumite cu termenul de atenţie.
Totusi atentia nu ar putea fi definită ca un proces de selectare a informatiei deaorece atentia nu este cauza selectării informaţiei ci este efectul ei.  Este efectul activării unor unităţi informaţionale ( activarea unor moduri in reţea) care inhibă alte unităţi cognitive. Ceea ce noi denumim atenţie este decupajul, pe baza introspecţiei ( autoobservare) a celor mai activate unităţi cognitive . Atenţia nu este cea care selectează itemii sau informaţia care urmează a fi procesată laborios ( prin mai multa muncă) ci o multitudine de procese ascendente ( intensitatea stimulului, frecvenţa sau caracterul sau neuzual...) şi descendente ( valoarea motivaţional-adaptativă a unei informaţii, releva.ţa ei în raport cu baza de cunoştinţe) care activează anumite mesaje sau unităţi cognitive. Prin inhibiţie laterală ele reduc nuvelul de activare al unor mesaje concurente, intrând în câmpul atenţiei. Deci, atenţia nu este o cauză a selecţiei ci un efect al activării şi inhibiţiei laterale a unor mesaje. Atenţia operează cu configuraţiile imaginii complexe deja constituite.

- bibliografie : Psihologia cognitivă - Mircea Miclea

Limbajul ascuns al corpului

        În ultimii ani a existat o intensa preocupare pentru legatura care exista între minte şi trup. Ceea ce gândim se reflectă în gesturile noastre. În timp ce vormim, schiţăm în aer ceea ce noi " vedem " cu ochii minţii sau auzim cu " urechea interna" iar din aceste gesturi cineva experimentat ar putea descoperi ceea ce gandim cu adevarat dar cuvintele noastre nu spun ;gesturile noastre ar putea să oglindeasca realitatea . Gestul este considerat un indicator comportamental şi , aşa cum am mai spus, reflecta ceea ce gandim cu adevarat, adevaratele noastre sentimente.Indicatorii comportamentali din viaţa de zi cu zi conţin multe informaţii. Poziţia corpului pe care o adoptaţi când discutaţi cu cineva, modul în care gesticulaţi cu mâinile şi picioarele, modul în care va mişcaţi ochii, sprâncenele, diferite aspecte mimice ale feţei - spun multe despre gradul de implicare în conversaţie dar şi despre atitudinea reala a unuia faţă de celălalt.  Modul în care yâmbiţi, muşchii faciali pe care îi folosiţi şi viteza cu care îi solicitaţi  spun despre voi daca sunteţi sau nu fericit, dacă vă prefaceţi, dacă minţiţi sau dacă spuneţi adevărul, dacă sunteţi sigur sau nesigur pe voi. Mulţi sunt interesaţi atunci cand studiază limbajul corpului , mai mult pentru studierea şi înţelegerea partenerilor de conversaţie decât de studierea propriului comportament. Este şi mai greu să ne dam seama de gestica subtila pe care o utilizăm noi înşine pentru că de cele mai multe ori utilizăm gesturi/mime comportamentale în mod inconştient. de aceea eu cred că este mult mai important să ne descifrăm propriul limbaj al trupului acest lucru ajutându-ne la înţelegerea propriilor tactici mintale şi emoţionale. Pe baza acestora vom putea ulterior să ne descifrăm modul in care învăţăm, memorăm, gândim. Putem apoi afla în ce mod personalitatea noastă este reflectată în limbajul trupului şi cum influenţează aceasta reacţia celor din jurul nostru faţă de noi. Înţelegând propriile scheme non-verbale care sunt în strânsă legătură cu modul nostru de gândire, prin acţiunea asupra primelor cred că avem şanse să le influenţăm pe ultimele. Mulţi cercetători afirmă faptul că prin schimbarea acestor scheme non -verbale , putem aduce schimbări importante în comportamentul nostru, atitudinile noastre, în cadrul percepţiilor, emoţiilor.
Putem însă să ne dăm seama de semnalele pe care le dă corpul studiind semnalele celorlalte persoane în mijlocul cărora ne aflăm.Exista anumite semnale corporale ample pe care le putem observa imediat ( miscări ale mainiiloe, ale capului, ale picioarelor ) dar celel mai multe sunt microsemnale , denumite de psihologi " expresii micromomentane" care implică numai zona feţei. Acestea sunt foarte scurte şi apar numai pentru o optime de secundă. De exemplu sunt persoane care doresc să ascundă o experianţă dureroasă şi afişează o atitudine curajoasă, zâmbitoare dar pentru o fracţiune de secundă faţa lor se transformă într-o scurtă grimasă. Acea fracţiune de secundă surprinsă de un bun observator şi interpret al semnalelor corporale îi poate trada  adevăratul lor sentiment.
Când încercăm să ascundem un gând sau când în mintea noastră apare o imagine foarte puternică, aceasta poate fi surprinsă pe faţa sau în mişcările noastre de cineva care stie să interpreteze ceea ce vede.
Aceste mici semnale pot să apară în orice yonă a corpului nostru dar, datorită fineţii muschilor faciali, acestea au cea mai mare probabilitate de apariţie în zona feţei. De obicei, microsemnalele indică emoţii pe care am dori să le ascundem insă există si expresii faciale intipărite din copilărie numite ticuri.
Gesturile au însă şi o caracteristică anticipativă, arătând ceva înainte de a fi transpus în cuvinte. John Bulwer afirma faptul că " mâna, care este un ajutor pregătit, o ia de multe ori înainte limbii exprimând gândurile mai repede prin gesturi; ..... pentru că gesturile mâinii oferă de multe ori indicaţii despre intenţiile noastre şi transmit o bună parte din mesaj inainte ca, cuvintele, care le însoţesc sau vin după ele, să poată căpăta formă sonoră pentru a fi înţelese ". Învăţarea indicatorilor comportamentali ne va îmbogăţi vieţile, le va îmbunătăţi iar corectarea a unor gesturi proprii poate influenta anumite aspecte negative din viaţăa noastra.