Neuronii si prelucrarea informatiei

Elementele de baza ale sitemului nervos sunt celulele nervoase, denumite neoroni, care impanzesc tot organismul ca o uriasa panza de paianjen.Rolul acestor neuroni este acela de a prelua informatii din anumite parti ale organismului si a le duce mai departe prin intermediul altor celule nervoase producand anumite reactii ( contractii musculare etc)

Tesutul nervos nu este compus numai din celule nervoase, ci si din celule gliale care apara, hranesc si sprijina celula nervoasa. Celulele nervoase se pot inmulti si pentru a avea o viata lunga, au mare nevoie de aceste „celule de ajutor”. Daca o celula nervoasa este distrusa prin lezare sau boala, nu va fi inlocuita niciodata de o alta celula nervoasa.

Celulele nervoase sunt foarte diferite, dar structura lor de baza este identica: au un nucleu aflat in centrul corpului celulei, de unde, ca niste radacini subtiri, pornesc in numar mare niste fibre subtiri, numite dendrite. In afara lor din corpul celulei se intinde o prelungire mai mare, numita axon, care la capatul opus fata de corpul celular, se imparte in multa ramuri si fiecare ramura se termina intr-o „maciuca” terminala. 

Fiecare maciuca terminala se apropie de dendrita altei celule nervoase, dar nu o atinge in totalitate, formand sinapsa. Cu ajutorul unor substante chimice de transmitere, neuro-transmitatori, impulsurile trec dintr-o parte a sinapsei in alta. Cand excitatia atinge maciuca terminala din axon, in anumite conditii poate sari sinapsa si isi continua drumul dendritele celulei nervoase vecine.
Schematic, modul de transmitere al informatiei este urmatorul:

•                                     Dendritele primesc informatia (de la alti neuroni) sub forma de semnale electrice – input-ul

•                                  Soma, corpul celular, prelucreaza informatia prin sumarea tuturor semnalelor. În acest          fel     este pregatit output-ul. Acum intervine 

•              Axonul, care transmite output-ul catre alti neuroni. Astfel, de la soma la terminalele axonului circula potentialul de actiune (Action Potential)

•         Sinapsele sunt cele care transmit informatia catre neuronul urmator, eliberând un neurotransmitator pe dendritele acestuia, care declanseaza aici un potential electric care fie excita, fie inhiba neuronul respectiv. 

Neuronii sunt unitatile de baza de prelucrare a informatiei ale Sistemului Nervos Central, a întregii informatii – tot ce vine spre SNC, tot ce pleaca, tot ce circula prin el. Datorita lor ne miscam, vedem, mirosim, avem gust, simtim orice obiect pe care îl atingem si, de asemenea, sa nu uitam, tot datorita lor gândim, visam, ne amintim, cunoastem – totul!
Estimarea este ca printre cei o suta sau doua sute de miliarde de neuroni exista 10.000 de tipuri distincte. Mai mult, fiecare neuron este conectat direct la 5-200.000 de alti neuroni. Si daca adaugam la aceasta numarul de celule gliale, care este de cel putin zece ori mai mare decât al neuronilor, avem imaginea adevarata a complexitatii creierului. Si a numarului incredibil de mare de moduri în care informatia circula prin creier. 
Desi creierul primeste prin intermediul vascularizatiei sale foarte bogate o mare cantitate de substante plastice si energetice, materia prima a creierului o reprezinta totusi informatia.

Fiind partea cea mai comunicabila a realitatii, informatia generate de modificarile dinauntrul si din afara organismului poate trece foarte usor de pe un substrat pe altul. Informatia adusa de semnalele optice sau acustice este trecuta la nivelul organelor de simt pe semnalele nervoase spre a putea fi trimisa pana la nivelul creierului, unde este prelucrata, pentru a se putea lua deciziile corespunzatoare adaptarii organismului la modificarile care au generat informatia respectiva. Informatia este cea care asigura astfel eficacitatea proceselor de reglare pe care trebuie sa le desfasoare organismul uman.
De aceea, pentru a se aputea adapta cat mai bine la modificarile mediului inconjurator, creierul cauta sa receptioneze si sa prelucreze cat mai multe informatii. Din acest punct de vedere, am putea spune ca creierul are chiar o foame de informatie care reprezinta de fapt materia lui prima.
Desi are nevoie de cat mai multe informatii, creierul are o capacitate destul de limitata de receptionare si de prelucrare a informatiilor. Asa, spre exemplu, din cei 11 miliarde de biti care ajung in fiecare secunda la nivelul organelor noastre de simt, numai 1 milion de biti reusesc sa ajunga in fiecare secunda la nivelul creierului si numai 14 biti pe secunda reusesc sa fie prelucrati in mod constient de catre creier. Exista deci o diferenta extraordinara intre oferta extrem de generoasa a mediului si posibilitatile extrem de limitate ale creierului.
De aceea creierul nostru nu suporta prea bine nici scaderea aportului informational, care poate duce la aparitia sindromului de privare informationala, dar nici excesul de informatii, care poate duce la aparitia sindromului de agresiune informationala sau a stresului informational.
Deoarece organismul uman are o capacitate limitata de receptionare si de prelucrare a informatiilor, el si-a perfectionat o serie de mecanisme de protectie antiinformationala, asa cum ar fi pragurile de excitabilitate, care pot sa opreasca intrarea unor informatii in sistemul nervos, inhibitia care poate si ea sa blocheze intrarea unor informatii, filtrarea, care face posibila selectionarea anumitor informatii in detrimentul altora, atentia, care selectioneaza nu numai informatiile, ci si sursele de informatie, oboseala, care reduce sau chiar blocheaza aportul de informatii si somnul, care contribuie nu numai la reducerea aportului de informatii ci si la refacerea capacitatii de receptionare si de prelucrare a sistemului nervos.