Durerea femeiasca, de Adrian Paunescu

V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Si, sa mai amanam, nu-i intelept,
Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,
Femeia, n-are, totusi, nici un drept.

Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
Si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.

Stam in picioare, inca de cu zori,
Si va mirati ca nu mai sunt subtiri,
Dar voi, care va credeti tot feciori,
De ce nu aratati ca niste miri?

Pe unde ne dati dreptul de-a munci,
Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cand in cand, in burti ne dati copii,
Iar voi plecati a altele, razand,

Cand suferiti, ne cereti langa voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plangem, cand va duceti la razboi,
Sau cand va speriati, la vreun consult.

Eroic v-am iubit nelegitim,
Si legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,
Ba, alteori, intram in circuit.

Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Va fura amintirile de ieri,
Is vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.

Si, uneori, pacatuim curat,
Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Ca insusi Dumnezeu este barbat
Si nu le intelege pe femei.

Dar, vai, a fost odata prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Si-acum, ne omoram sarguincios
Si zilnic ne distrugem fara rost.

Ne-nvinge viata fara orizont
Si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,
Traim ca niste vaduve de front
Si mainile mereu ni se aspresc.

Acum, cand auziti acest repros,
Priviti, fara privire, inapoi,
Incuvintati din cap, marinimosi,
Si credeti ca nu-i vorba despre voi.

Si, totusi, e vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobanzi.

Va e urat cu noi, va e urat,
Si ne-ati ucide, dragilor barbati,
Asa ca va rugam numai atat:
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,
Dar faceti-o cu tonul coborat
Si pan-adorm copiii, asteptati.

Cântec femeiesc, de Adrian Paunescu

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

Metoda " loci", metoda de superinvatare?

 Una dintre stiintele uitate ale lumii preindustriale, arta memoriei, era un sistem de antrenament al memoriei care permitea practicantilor sa memoreze rapid si exact informatii in cantitati foarte mari. Metodele de baza ale artei au fost concepute de catre poetul grec Simonides din Ceos, inaintea secolului VI I. Hr., devenind apoi ca parte din pregatirea standard a oratorilor din Grecia si Roma antica. Pierduta de lumea occidentala odata cu caderea Imperiului roman, a fost recuperata dintr-o serie de texte care au supravietuit in timp, in secolul al XII-lea devenind ca parte importanata din educatia Evului Mediu sau a Renasterii. Ocultisti hermetici ca Giordano Bruno, au transformat-o intr-un sistem puternic de meditatie magica.  Inainte de a trece la prezentarea propriu zisa a metodei de memorare a lui Simonides voi prezenta conditiile in care a aparut aceasta metoda. Inceputul este cufundat in legenda. Se spune ca in secolul al VI-lea i. Hr., Simonides din Ceos, poet renumit al timpului, a fost invitat sa compuna un poem in cinstea nobilului Scopas din Thesala, pe care sa-l recite apoi la un banchet organizat cu ocazia unei competitii sportive. Simonides si-a inceput poemul printr-o lauda adusa zeilor Castor si Polux, dupa obiceiul timpului si in conformitate cu specificul ocaziei. Din acest motiv, nobilul si prietenii sai, au refuzat sa-i acorde plata integrala stabilita, sugerandu-i ironic sa ceara restul celor doi zei. La scurt timp, Simonides a fost chemat afara spunandu-i-se ca doi tineri doresc sa-i vorbeasca, moment in care casa s-a prabusit, cei ramasi inauntru devenind de nerecunoscut. in semn de recunostinta, zeii il salvasera pe poet. Simonides, rememorand locul in care statea fiecare invitat, a putut furniza rudelor indicii despre pozitia fiecaruia, ajutand in felul acesta la identificarea lor.  Reflectand mai tarziu asupra acelei intamplari, Simonides s-a aplecat asupra principiilor pe care le folosise intamplator. Rand pe rand, Simonides a descoperit principiile fundamentale, enuntate de Arta Memoriei. Este mai usor sa gasesti (amintesti) ceva atunci cand stii unde a fost pus (memorat). Cu cat o informatie este mai precis clasificata si in mai multe locatii, cu atat ne va fi mai usor sa o regasim.  Despre Simonides, descoperitorul si promotorul metodei in timpurile sale de inceput, istoria arata ca isi proiectase un sistem de memorare care ii permitea sa retina  10.000 unitati informationale plecand de la proiectul topografic al orasului natal.  In concluzie Simonides putea retine cu relativa usurinta 10.000 de cuvinte, in ordine, la o singura lectura ! Pare enorm si chiar este ! Totusi, cine dintre noi nu este convins ca folosim prea putin din ceea ce suntem ? De ce nu ar fi descoperit grecii secretul memoriei ? Astazi stinta certifica aceste performante si le da explicatia cuvenita, scotand aceste rezultate din zona misticismului.  Metoda de baza consta in folosirea imaginilor ca un cod pentru informatia care trebuia sa fie memorata. Astfel, se memoreaza interiorul unei cladiri in cel mai mic detaliu, sau interiorul unei camere, al unui dulap cu multe polite, sau ordinea caselor pe o strada etc. Se memorau aceste locuri pana cand se putea parcurge cu ochii mintii fiecare incapere pana in cel mai mic detaliu.Fiecarei imagini memorate I se atribuiau mai multe cuvinte sau lucruri,. Cand textele trebuiau aduse in memorie se accesa incaperea respectiva cu imaginile pe care le continea si cu corespondentul lor in cuvinte.  Ca parte practica va propun urmatorul experiement: sunteti student si aveti de sustinut proba orala a unui examen. Memorati fiecare detaliu din sala unde veti sustine examenul. Structurati meterialul de memorat ( cursurile) si apoi fiecarei imagini memorate din sala de curs ii veti aloca un o parte a meterialului de memorat. De exemplu pe zidul din parte de este veti lipi ( imaginar) un poster pe care aveti structurat materialul despre “ Memorie “ ( daca sunteti student la psihologie). In momentul in care veti avea de tratat subiectul despre memorie veti accesa posterul indicat mai inainte si cuvintele vor veni ca de la sine, fara nici un efort.   Voi reveni si cu alte detalii despre aceasta metoda.