Suntem bombardati in fiecare secunda de miliarde de informatii percepute prin intermediul organelor de simt si prelucrate de catre creier. Creierul nostru proceseaza 400 miliarde biti de informatie din care noi suntem constienti de numai 2000. Datorita modului de alcatuire al creierului nostru noi vedem numai imaginile pe care credem ca sunt posibile, reaitatea noastra fiind compusa din rezonanta dintre undele existente in observator si undele obiectului de observat.Percem intotdeauna ceva numai dupa ce s-a facut reflexia in memorie unde cautam obiectul perceput sau fragmente asemanatoare. Ce se intampla atunci cand in memorie nu gasim reflectat nimic din ceea ce percem? Suntem constransi , practic, de informatiile receptate de creierul uman prin organele de simt care au fost conditionate prin educatie sa perceapa numai anumite tipuri de informatii. In jurul nostru eu cred ca exista mult mai multa informatie careia nu-i gasim reflectarea in creier, nefiind, deci, constienti de existenta ei, cu toate ca ea exista. Si daca exista persoane care percep aceasta informatie, si ne vorbesc despre existenta ei noi o catalogam ca fiind ireala, fabulatie ....
Facem numai lucrurile pe care am fost conditionati sa le facem, lucrurile care au ramas amprentate in constiinta noastra ca fiind reale. Tot ceea ce se abate de la ceea ce am acceptat ca este drept realitate intra in categoria basmului. De fapt, eu cred ca nu numai creierul nostru este depozitarul tuturor informatiilor care creaza realitatea ci si fiecare celula a corpului nostru.
Atunci cand ne gandim la lucrurile care ne inconjoara facem ca realitatea sa fie mai reala decat este. Acesta este punctul in care noi realizam blocajul. Luam ca realitatea concreta numai ceea ce percepem, ceea ce este concret in fata noastra. Credem ca ceea ce consideram ca fiind real nu putem schimba.
Dar este aceasta realitate singura mea posibilitate? Cum o pot schimba? Cum o pot modifica? Daca eu, acum, gandesc la posibilitatea schimbarii realitatii din jurul meu inseamna ca am si facut o modificare. Am renuntat la vechiul tipar de gandire conform caruia eu nu am nicio functie in cadrul realitatii, o iau asa cum este. Eu acum deja am luat hotararea de a schimba realitatea, am luat hotararea de a-mi fauri propria mea realitate, chiar daca ar fi sa schimb numai un infim procent din ceea ce aveam. Nu ma mai incadrez in tipare, nu mai iau drept real ceea ce au perceput si au definit altii inaintea mea.
