Nonviolenta, ca tehnica emotionala, se refera la capacitatea de a te confrunta cu starile de manie si cu variatele aspecte ale acestui tip de emotie. Mania este o emotie care cere schimbare. Cand este lasata sa mocneasca, poate conduce la tot felul de stari neplacute: resentiment, proasta dispozitie, crize de nervi si spaime irationale. Negativitatea interiorizata este dusmanul din interior. Indiferent de gardul de negativitate sau de rezistenta, este un sentiment daunator. Cand persista fiziologic, iritabilitatea sau mania cronica trimite hormoni ai stresului in intreg organismul. In timp, insa, poate face mult mai mult rau. Mania sau emotia negativa care sta la baza oricarui comportament ostil, jignitor sau violent, deci, trebuie sa fie abordata imediat si nu negata sau ignorata. Dar, aceasta, mania are si o parte buna in sensul ca iti poate oferi reactia necesara pentru a o putea suprima. Daca esti capabil sa-ti recunosti si sa-ti traiesti mania ca pe o forma de energie, vei putea sa vezi si apoi sa alegi un alt mod de a simti si de a te comporta. Secretul este sa te confrunti direct cu propriile porniri de violenta, de ura sau de frica si sa le accepti. Fii constient de existenta lor. Apoi poti sa te ocupi si de ele. Poti neutraliza starea de ortilitate din interiorul si din jurul tau, sa-ti invingi mania si sa mergi mai departe. Atunci cand tu esti transformat, intreaga ta lume va fi transformata.
Exercitiu pentru transformarea oricarui tip de comportament negativ sau agresiv:
Primul pas este cel mai important. Propune-ti sa te observi deliberat intr-o stare de agitatie ( provocata de stari de manie, gelozie, invidie, ura, anxietate, dorinta de a controla ). Apoi, pe masura ce starile de tensiune isi fac aparitia, incearca sa nu le judeci. Multumeste-te sa observi si sa fii atent la ceea ce simti. Acest lucru poate fi, insa, dificil de realizat. Dar, daca reusesti, in momentul in care incepi saindentifici un gand sau un sentiment puternic negativ, opreste-te sa-l constientizezi. Respira lent si profund de cateva ori.Gaseste un loc linistit. Aseaza-te si straduieste-te, cu respect, sa devii constient de tine insuti si de ceea ce simti. Tine seama de toate senzatiile sau gandurile tale negative si pune-ti urmatoarele intrebari:
- " Ce este acest gand pe care nu imi place sa il am? Ce este aceasta senzatie pe care nu imi place sa o am?"
- Identifica sentimentul sau gandul negativ, intrebandu-te din nou : " Ce anume ma nemultumeste ? Ce anume ma supara ? Ce anume imi da senzatia de discomfort? "
- O data identificate sentimentele, clarifica-le si mai mult: " De ce ma nemultumeste sau ma supara sau stinghereste acest lucru ? Exista vre-o modalitate mai buna in care as putea sa gandesc sau sa simt ? "
- Argumenteaza-ti intrebarile si continua sa observi daca exista o alta modalitate de a gandi sau a simti. Daca exista o modalitate mai buna, pune-ti urmatoarele intrebari : " E vreo problema, daca nu ma infurii, nu ma enervez, nu ma supar, nu imi ies din fire ? Ce s-ar intampla atunci?"
Exista o capacitate de a recunoaste deciziile emotionale. Desi nu se poate spune ca un sentiment ar putea fi mai putin mai valabil decat un lat sentiment, cele mai bune decizii apar atunci cand te confrunti cu ceea ce iti solicita atentia in prezent. Daca exista manie, descopera cum, de ce, cand si unde si-a facut aparitia acest sentiment. Nu dupa multa vreme, daca persisti in a cerceta si ate intreba de ce aceasta manie, frica sau tristete reprezinta cel mai bun mod in care te poti simti, s-ar putea sa constati ca este rezultatul a ceea ce crezi tu ca trebuie sa simti. Daca te uiti, vei vedea ca ai ales intre mai multe posibilitati. Api poti opta pentru aceea pe care o simti in modul cel mai natural potrivita.
In final, reducerea trasaturilor de violenta din interiorul tau va avea ca rezultat capacitatea de a diminua ostilitatea din jurul tau si de a gasi linistea interioara si numai gesturi pasnice, in cele mai dificile momente. Acest lucru va deschide poarta catre inima ta. Chiar va fi o vindecare miraculoasa a simtamintelor tale deoarece rasplata pentru transformarea lucrurilor care te tulbura este intotdeauna vindecatoare.
Va deveni clar pentru tine ca tensiunile pe care le simti inlauntrul tau se afla acolo, pentru a genera dezvoltare si dragoste. Canalizate corespunzator, ele vor deveni forta din spatele dezvoltarii emotionale.
Sinteze cartea " Yoga emotionala/ Bija Benett . - Bucuresti: Editura Lucman, 2004
vineri, 1 octombrie 2010
Influenta divortului asupra copiilor
Divortul este intotdeauna daunator copilului : el se simte cel mai bine u ambii parinti in familie. Deoarece copiii sunt atasati de ambii parinti, separarea de unul dintre acestia este de neacceptat si devine principala lor grija. La aceasta se adauga durerea provocata de destramarea familiei. Ei preferea ca parintii sa ramana impreuna si, in secret, copilul incearca sa reuneasca familia. Ei incep sa aiba o multime de dificultati scolare, au tulburari grave de comportament in relatiile cu colegii si cu cei din jur. Acesti copii sunt mai putin increzatori in ei, au complexe de inferioritatesi, de multe ori se invinovatesc de faptul ca familia lor s-a destramat. Toate acestea pot produce mai tarziu dificultati in relatiile intime.
De multe ori, copiii ai caror parinti se despart sunt incredintati, spre crestere si educare, mamei, fapt pentru care ei sunt lipsiti de aportul educational si influenta pe care o exercita tatal in cadrul familiei. In familile in care tatal lipseste exista multe cazuri de copii care prezinta tulburari de comportament: delicventa juvenila, sarcina survenita la o varsta frageda, abuz de droguri, alolism, abandon scolar, parasirea domiciliului etc. Dar nu este o generalizare, sunt si cazuri in care nu se intampla niciunul dintre exeplele de mai sus.
Cauzele tulburarilor provocate de separaraea parintilor:
1. Lipsa unui parinte
In majoritatea cazurilor cel care lipseste din familie dupa separare este tatal. Pe langa durerea sufletesca, copiii pird cunostintele, deprinderile si disciplina pe care o aducea tatal, odata cu prezenta fizica.
2. Reducerea veniturilor familiale
Cheltuielile familiei fiind suportate acum numai de catre o persoana, acest lucru duce la cresterea dificultatilor materiale.
3. Stresul datorat schimbarii
In majoritatea cazurilor separarea parintilor atrage dupa sine si schimbari importante ca : schimbarea domiciliului, a scolii une invata, a prietenilor, a membrilor familiei, etc. fapt care constrituie o sursa de stres permanet pentru copil.
4. Expunerea la conflictele dintre parinti
Cu cat sunt mai expusi la situatii limita ca cele din timpul divortului, cu tata vor avea mai multe greutati de suferinta sufleteasca.
5. Neglijarea educatiei si ingrijirii copilului
In timpul divortului dar si dupa, parintii nu se mai pot concentra pe nevoile copiilor ci numai pe propria persoana si a tot ceea ce implica un divort.
Reactia copilor
1. Negarea situatiei
Copilul se manifesta aparent ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat intre cei doi parinti. Indiferenta aparenta pe care o afiseaza este interpretata uneori de parinti ca o acceptare a situatiei. daca nu se manifesta emotional, copilul are nevoie de ajutor pentru a exprima ceea ce simte, astfel , mai tarziu va manifesta semne de depresie.
2. Regresia
Este mai frecventa in cazul prescolarilor care, in aceasta faza de dezvoltare, dau inapoi. Se comporta ca si un copil mic, incepe sa-si suga degetul, uare mictiuni nocturne, plinge faramotiv
3. Tulburari fizice
Copilul incepe sa manifeste dureri de cap, de stomac.. Prin aceasta copulul isi exprima deruta de zi cu zi si nesiguranta vis-a-vis de dragostea parintilor de care inainte era sigur.
4. Ostilitate
Copilul manifesta ostilitate fata de cei din ur si prezeinta un sentiment acut de vinovatie. Aceasta manifestare apare la copiii prescolari care au un psihic mai vulnerabil.
5. Confuzie si panica
De multe ori parintii incearca sa-i faca partasi pe copii la nefericirea lor, explicandu-le situatia din punctul de vedere al unui adult, si din propria varianta. Mai mult, incearca sa-i atraga pe copii de partea lor si sa si-ii faca confesori. Parintii nu isi dau seama ca isi expun copiii unor situatii foarte delicate si ca acestia, chiar daca asculta, tot titmpul vor nutri pentru o familie reunita.
6. Furie, suparare si depresie
Copiii au nevoie sa se descarce emotional si trebuie inteles daca manifesta mai multa violenta, daca este apatic, daca nu comunica.
Reactia copiilor in cazul divortului parintilor este influentata de :
- amploarea conflictului dintre parinti:
- reactia si adaptabilitatea parintilor la divort;
- temperamentul lor;
- daca li se comunica despre separarea parintilor;
- daca si cum sunt ajutati sa treaca peste suferinta separarii de unul dintre parinti/frati;
- capacitatea acestora de a face fata stresului;
- varsta si nivelul de dezvoltarea mentala al acestora;
Cum poti ajuta copilul
- Vorbeste cu acesta asculta-l si intreba-l ce simte si cum se simte, desi pentru copil cuvintele sunt de prisos. El se exprimamult mai bine desenand sau jucandu-se, de aceea este cel mai bine sa-l intrebi ce a dorit sa deseneze. Daca, ca si parinte iti este greu sa discuti cu copilul apeleaza la un psiholog.
- Pune-l in tema dupa ce ai luat o decizie finala. E mult mai bine sa afle de la tine decat de la alte persoane. Va suferi in plus, in caz contrar, si de rusine si de suparare. Separa faptele de ceeea ce simti pentru situatia creata.
- Anuntul separarii trebuie facut de catre ambii parinti. Este bine sa va puneti de acord, inainte, de forma in care veti face anuntul copilului, fara sa incercati sa dati vina unul pe celalat in fata copilului. Minimalizati problemele pe care le aveti unul cu celalalt.
- Incercati sa convingeti copiii de faptu ca divortul nu are legatura cu modul in care ei s-au comportat, ca ei , copiii, nu pot face nimic pentru a schimba situatia.
- Explicati-le detaliat care vor fi schimbarile din viata lor, unde si cu cine vor locui, cand isi pot vizita celalat parinte, la ce scoala se vor muta.
- Spuneti-le ca vor avea parte de aceeasi iubire ca inainte din partea ambilor parinti, ca se vor ocupa amandoi de cresterea si educarea lui;
- Faceti mai putine schimbari radicale in viata copiilor;
- Informati autoritatile scolare de schimbarile survenite.
De multe ori, copiii ai caror parinti se despart sunt incredintati, spre crestere si educare, mamei, fapt pentru care ei sunt lipsiti de aportul educational si influenta pe care o exercita tatal in cadrul familiei. In familile in care tatal lipseste exista multe cazuri de copii care prezinta tulburari de comportament: delicventa juvenila, sarcina survenita la o varsta frageda, abuz de droguri, alolism, abandon scolar, parasirea domiciliului etc. Dar nu este o generalizare, sunt si cazuri in care nu se intampla niciunul dintre exeplele de mai sus.
Cauzele tulburarilor provocate de separaraea parintilor:
1. Lipsa unui parinte
In majoritatea cazurilor cel care lipseste din familie dupa separare este tatal. Pe langa durerea sufletesca, copiii pird cunostintele, deprinderile si disciplina pe care o aducea tatal, odata cu prezenta fizica.
2. Reducerea veniturilor familiale
Cheltuielile familiei fiind suportate acum numai de catre o persoana, acest lucru duce la cresterea dificultatilor materiale.
3. Stresul datorat schimbarii
In majoritatea cazurilor separarea parintilor atrage dupa sine si schimbari importante ca : schimbarea domiciliului, a scolii une invata, a prietenilor, a membrilor familiei, etc. fapt care constrituie o sursa de stres permanet pentru copil.
4. Expunerea la conflictele dintre parinti
Cu cat sunt mai expusi la situatii limita ca cele din timpul divortului, cu tata vor avea mai multe greutati de suferinta sufleteasca.
5. Neglijarea educatiei si ingrijirii copilului
In timpul divortului dar si dupa, parintii nu se mai pot concentra pe nevoile copiilor ci numai pe propria persoana si a tot ceea ce implica un divort.
Reactia copilor
1. Negarea situatiei
Copilul se manifesta aparent ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat intre cei doi parinti. Indiferenta aparenta pe care o afiseaza este interpretata uneori de parinti ca o acceptare a situatiei. daca nu se manifesta emotional, copilul are nevoie de ajutor pentru a exprima ceea ce simte, astfel , mai tarziu va manifesta semne de depresie.
2. Regresia
Este mai frecventa in cazul prescolarilor care, in aceasta faza de dezvoltare, dau inapoi. Se comporta ca si un copil mic, incepe sa-si suga degetul, uare mictiuni nocturne, plinge faramotiv
3. Tulburari fizice
Copilul incepe sa manifeste dureri de cap, de stomac.. Prin aceasta copulul isi exprima deruta de zi cu zi si nesiguranta vis-a-vis de dragostea parintilor de care inainte era sigur.
4. Ostilitate
Copilul manifesta ostilitate fata de cei din ur si prezeinta un sentiment acut de vinovatie. Aceasta manifestare apare la copiii prescolari care au un psihic mai vulnerabil.
5. Confuzie si panica
De multe ori parintii incearca sa-i faca partasi pe copii la nefericirea lor, explicandu-le situatia din punctul de vedere al unui adult, si din propria varianta. Mai mult, incearca sa-i atraga pe copii de partea lor si sa si-ii faca confesori. Parintii nu isi dau seama ca isi expun copiii unor situatii foarte delicate si ca acestia, chiar daca asculta, tot titmpul vor nutri pentru o familie reunita.
6. Furie, suparare si depresie
Copiii au nevoie sa se descarce emotional si trebuie inteles daca manifesta mai multa violenta, daca este apatic, daca nu comunica.
Reactia copiilor in cazul divortului parintilor este influentata de :
- amploarea conflictului dintre parinti:
- reactia si adaptabilitatea parintilor la divort;
- temperamentul lor;
- daca li se comunica despre separarea parintilor;
- daca si cum sunt ajutati sa treaca peste suferinta separarii de unul dintre parinti/frati;
- capacitatea acestora de a face fata stresului;
- varsta si nivelul de dezvoltarea mentala al acestora;
Cum poti ajuta copilul
- Vorbeste cu acesta asculta-l si intreba-l ce simte si cum se simte, desi pentru copil cuvintele sunt de prisos. El se exprimamult mai bine desenand sau jucandu-se, de aceea este cel mai bine sa-l intrebi ce a dorit sa deseneze. Daca, ca si parinte iti este greu sa discuti cu copilul apeleaza la un psiholog.
- Pune-l in tema dupa ce ai luat o decizie finala. E mult mai bine sa afle de la tine decat de la alte persoane. Va suferi in plus, in caz contrar, si de rusine si de suparare. Separa faptele de ceeea ce simti pentru situatia creata.
- Anuntul separarii trebuie facut de catre ambii parinti. Este bine sa va puneti de acord, inainte, de forma in care veti face anuntul copilului, fara sa incercati sa dati vina unul pe celalat in fata copilului. Minimalizati problemele pe care le aveti unul cu celalalt.
- Incercati sa convingeti copiii de faptu ca divortul nu are legatura cu modul in care ei s-au comportat, ca ei , copiii, nu pot face nimic pentru a schimba situatia.
- Explicati-le detaliat care vor fi schimbarile din viata lor, unde si cu cine vor locui, cand isi pot vizita celalat parinte, la ce scoala se vor muta.
- Spuneti-le ca vor avea parte de aceeasi iubire ca inainte din partea ambilor parinti, ca se vor ocupa amandoi de cresterea si educarea lui;
- Faceti mai putine schimbari radicale in viata copiilor;
- Informati autoritatile scolare de schimbarile survenite.
Somnambulismul
Somnambulismul este una dintre cele mai vechi tulburari ale somnului descrise in loteratura de specialitate, datorita aspectului sau clinic inconfundabil, fiind cunoscuta si sub numele de mersul in somn, deambularile nocturne, automatisme semideliberate, lunatec etc.
Tulburarea este mai mult frecventa la copii decat la adolescenti si adulti. Teoretic, poate sa apara imediat dupa ce copilul a inceput sa merga, dar practic apare la copiii cu varste cuprinse ntre patru si opt ani. Rar, episoadele pot sa apara pentru prima adata si la varsta adulta. La copii, mersul in somn este distribuit egal la ameble sexe, in timp ce, la adulti, distributia pe sexe a somnambulismului nu este inca cunoscuta. Fiziopatologia somnambuluismului nu este inca cunoscuta. Totusi, s-au realizat cateva studii care au demonstrat predispozitia pentru acest subtip de paranoie la membrii apartinand unei aceleiasi familii. Utilizarea unor anumite medicamente precum tioridazina, cloralhidratul, carbonatul de litiu, prolixina, perfenazina si desipramina pot exacerba sau induce mersul in somn. Febra si privarea de somn, care poate fi autoindusa sau poate aparea ca rezultat al unei afectiuni medicale, pot produce o crestere a frecventei episoadelor de mers in somn.Sindromul de apnee obstructiva in somn dar si alte dissomnii care produc obisnuit intreruperi severe ale somnului cu unde lente pot favoriza declansarea episoadelor de mers in somn. Stimuli interni, precum dilatarea vezicala, sau stimulii externi, precum zgomotele puternice din timpul somnului, pot precipita aparitia episoadelor somnambulice.
Somnambulismul este o parasomnie care se declanseaza la trezirea din somnul cu unde lente si care consta in derularea unui singur act complex motor, respectiv cel al mersului. Complexitatea actului motor din aceasta tulburare hipnica, respectiv complexitatea mersului, poate varia de la simpla ridicare din pat si efectuarea catorva pasi din dormitor, pana la parasirea locuintei si chiar a comiteruu unor acte de violenta, mai ales daca anturajul somnambulului incearca sa stopeze tentativa de parasire a locuintei. Distantele parcurse de somnambul in episodul somnambulic sunt, de asemenea variabile. Acesta este greu de trezit din aceasta stare, dar, odata trezit, acesta se mentine confuz. Amnezia episodului este, de obicei, regula. Mersul in somn apare in timpul somnului cu unde lente si in timpul primei treimi a noptii. Mai rar, el apare in timpul ultimelor 2/3 ale somnului, insa tot in timpul perioadelor de somn cu unde lente. Aceste manifestari nocturne apara mai ales atunci cand o persoana este privata de somn un timp mai indelungat. Activitatea motorie poate inceta spontan, pacientul revenind la viglitate si trezindu-se in diferite locatii ( altele decat patul ) sau se poate intoarce singur in pat ( unde isi continua somnul ) fara sa se ajunga la starea de vigilenta. Pe durata mersului in somn se pot asocia si alte parasomnii, precum : pavorul nocturn, comportamentul inadecvat in somn, verbalizarea in somn. Composratmentul inadecvat consta in acte motorii absurde, inacceptabile ( mictiunea in dulap ) astfel de manifestari fiind comune in special la copii).
Somambulismul se poate asocia si cu sindromul de apnee obstructiva de somn sau cu sindromul alimentarii nocturne. In acest caz, deambularea nocturna este considerata doar un simtom in cadrul acestor sindroame. Mersul in somn se poate solda cu accidentari sau caderi de inaltime. Ranirea poate sa apara in urma incercarilor de " evadare " sau prin autoexpunerea la situatii periculoase. Foarte rara s-au intalnit si cazuri de moarte accidentala sau de omucidere care s-au produs in timpul unui asemenea episod somnambulic. Persoana care incearca sa trezeasca pacientul dintr-un astfel de episod poate fi victima unui atac violent dinpartea somnambulului.
Criterii de diagnosticare:
- Pacientul manifesta un comportament ambulator in somn
- Instalarea apare la copi inainte de pubertate
- Sunt prezentate trasaturi asociate precum : trezirea dificila a pacientului in timpul unui episod, pacientul prezinta amnezia episodului.
- Mersul in somn apare in prima treime a somnului nocturn
- Pot fi prezente tulburari somatice sau mentale
- Deambularea nocturna nu se datoreaza altor tulburari de somn
Forme clinice :
1. Forma usoara in care episoadele de mers in somn apar cel putin o data pe luna si nu produc ranirea pacientului sau a altor persoane.
2. Forma medie in care episoadele de mers in somn apar de mai multe ori intr-o luna de zile, dar nu in fiecare noapte si nu produc ranirea pacientului sau a celor din anturaj
3. Forma severea a bolii in care episoadele de mers in somn apar aproape in fiecare noapte si produc ranirea pacientului sau a altor persoane din anturaj.
Complicatiile mersului in somn sunt reprezentate de instalarea secundara a unor tulburari psihice anxioase ( datorate sentimentului de jena fata de anturaj ), tendinta de izolare si autoexcludere soaciala, dificultati de comunicare si chiar deficite intelectuale secundare. Leziunile corporale, moartea accidentala si chiar omuciderea sunt complicatii mai rare ale somnambuluismului care pot avea implicatii medico-legale.
Tratamentul somnambulului trebuie sa inceapa prin protejarea acestuia de la orice injurii fizice ale lui. Aceasta presupune incheierea si asigurarea usilor si ferestrelor, mutarea dormitorului de la etaj la parter, ingradirea piscinei si a tuturor locurilor cu potential de periculozitate. Al doilea pas consta in linistirea familieide faptul ca aceasta tulburare nu este grava si ca ea dispare spontan pe masura ce copilul se apropie de varsta adolescentei ( daca pacientul este un copil ) . O metoda terapeutica eficate este aceea de a trezi pe cel afecatat, in fiecare noapte, cu 15 minute inainte de ora cunoscuta la care se activeaza mersul in somn.
Utilizarea benzodiazepinelor ( diazepam ) sau a antidepresivelor triciclice ( imipramina ) trebuie rezervata numai in cazurile severe de somnambulism. Trebuie mentionat faptul ca , uneori, chiar si utilizarea acestor medicamente poate declansa boala sau o poate agrava daca aceasta s-a instalat.
Bibiografie selectiva " Medicina somnului ", Boisteanu Daniela et co,
Tulburarea este mai mult frecventa la copii decat la adolescenti si adulti. Teoretic, poate sa apara imediat dupa ce copilul a inceput sa merga, dar practic apare la copiii cu varste cuprinse ntre patru si opt ani. Rar, episoadele pot sa apara pentru prima adata si la varsta adulta. La copii, mersul in somn este distribuit egal la ameble sexe, in timp ce, la adulti, distributia pe sexe a somnambulismului nu este inca cunoscuta. Fiziopatologia somnambuluismului nu este inca cunoscuta. Totusi, s-au realizat cateva studii care au demonstrat predispozitia pentru acest subtip de paranoie la membrii apartinand unei aceleiasi familii. Utilizarea unor anumite medicamente precum tioridazina, cloralhidratul, carbonatul de litiu, prolixina, perfenazina si desipramina pot exacerba sau induce mersul in somn. Febra si privarea de somn, care poate fi autoindusa sau poate aparea ca rezultat al unei afectiuni medicale, pot produce o crestere a frecventei episoadelor de mers in somn.Sindromul de apnee obstructiva in somn dar si alte dissomnii care produc obisnuit intreruperi severe ale somnului cu unde lente pot favoriza declansarea episoadelor de mers in somn. Stimuli interni, precum dilatarea vezicala, sau stimulii externi, precum zgomotele puternice din timpul somnului, pot precipita aparitia episoadelor somnambulice.
Somnambulismul este o parasomnie care se declanseaza la trezirea din somnul cu unde lente si care consta in derularea unui singur act complex motor, respectiv cel al mersului. Complexitatea actului motor din aceasta tulburare hipnica, respectiv complexitatea mersului, poate varia de la simpla ridicare din pat si efectuarea catorva pasi din dormitor, pana la parasirea locuintei si chiar a comiteruu unor acte de violenta, mai ales daca anturajul somnambulului incearca sa stopeze tentativa de parasire a locuintei. Distantele parcurse de somnambul in episodul somnambulic sunt, de asemenea variabile. Acesta este greu de trezit din aceasta stare, dar, odata trezit, acesta se mentine confuz. Amnezia episodului este, de obicei, regula. Mersul in somn apare in timpul somnului cu unde lente si in timpul primei treimi a noptii. Mai rar, el apare in timpul ultimelor 2/3 ale somnului, insa tot in timpul perioadelor de somn cu unde lente. Aceste manifestari nocturne apara mai ales atunci cand o persoana este privata de somn un timp mai indelungat. Activitatea motorie poate inceta spontan, pacientul revenind la viglitate si trezindu-se in diferite locatii ( altele decat patul ) sau se poate intoarce singur in pat ( unde isi continua somnul ) fara sa se ajunga la starea de vigilenta. Pe durata mersului in somn se pot asocia si alte parasomnii, precum : pavorul nocturn, comportamentul inadecvat in somn, verbalizarea in somn. Composratmentul inadecvat consta in acte motorii absurde, inacceptabile ( mictiunea in dulap ) astfel de manifestari fiind comune in special la copii).
Somambulismul se poate asocia si cu sindromul de apnee obstructiva de somn sau cu sindromul alimentarii nocturne. In acest caz, deambularea nocturna este considerata doar un simtom in cadrul acestor sindroame. Mersul in somn se poate solda cu accidentari sau caderi de inaltime. Ranirea poate sa apara in urma incercarilor de " evadare " sau prin autoexpunerea la situatii periculoase. Foarte rara s-au intalnit si cazuri de moarte accidentala sau de omucidere care s-au produs in timpul unui asemenea episod somnambulic. Persoana care incearca sa trezeasca pacientul dintr-un astfel de episod poate fi victima unui atac violent dinpartea somnambulului.
Criterii de diagnosticare:
- Pacientul manifesta un comportament ambulator in somn
- Instalarea apare la copi inainte de pubertate
- Sunt prezentate trasaturi asociate precum : trezirea dificila a pacientului in timpul unui episod, pacientul prezinta amnezia episodului.
- Mersul in somn apare in prima treime a somnului nocturn
- Pot fi prezente tulburari somatice sau mentale
- Deambularea nocturna nu se datoreaza altor tulburari de somn
Forme clinice :
1. Forma usoara in care episoadele de mers in somn apar cel putin o data pe luna si nu produc ranirea pacientului sau a altor persoane.
2. Forma medie in care episoadele de mers in somn apar de mai multe ori intr-o luna de zile, dar nu in fiecare noapte si nu produc ranirea pacientului sau a celor din anturaj
3. Forma severea a bolii in care episoadele de mers in somn apar aproape in fiecare noapte si produc ranirea pacientului sau a altor persoane din anturaj.
Complicatiile mersului in somn sunt reprezentate de instalarea secundara a unor tulburari psihice anxioase ( datorate sentimentului de jena fata de anturaj ), tendinta de izolare si autoexcludere soaciala, dificultati de comunicare si chiar deficite intelectuale secundare. Leziunile corporale, moartea accidentala si chiar omuciderea sunt complicatii mai rare ale somnambuluismului care pot avea implicatii medico-legale.
Tratamentul somnambulului trebuie sa inceapa prin protejarea acestuia de la orice injurii fizice ale lui. Aceasta presupune incheierea si asigurarea usilor si ferestrelor, mutarea dormitorului de la etaj la parter, ingradirea piscinei si a tuturor locurilor cu potential de periculozitate. Al doilea pas consta in linistirea familieide faptul ca aceasta tulburare nu este grava si ca ea dispare spontan pe masura ce copilul se apropie de varsta adolescentei ( daca pacientul este un copil ) . O metoda terapeutica eficate este aceea de a trezi pe cel afecatat, in fiecare noapte, cu 15 minute inainte de ora cunoscuta la care se activeaza mersul in somn.
Utilizarea benzodiazepinelor ( diazepam ) sau a antidepresivelor triciclice ( imipramina ) trebuie rezervata numai in cazurile severe de somnambulism. Trebuie mentionat faptul ca , uneori, chiar si utilizarea acestor medicamente poate declansa boala sau o poate agrava daca aceasta s-a instalat.
Bibiografie selectiva " Medicina somnului ", Boisteanu Daniela et co,
Abonați-vă la:
Postări (Atom)