Trăim într-un mediu hipercmplex, in care, la tor pasul întâlnim obiecte si forme de o mare varietate. Acest mediu variază incredictibil iar noi suntem nevoiţi să luăm decizii adaptative rapide pentru a acorda un raspuns adecvat. Avem însă o capacitate limitată de procesare a informaţiei si in lupta cu stimulii care se abat asupra noastra sistemul nostru cognitiv selectează numai acei stimuli care au o valoare motivaţională sau semnificaţie adaptativă pentru noi. In aceasta selectare a informatiei sunt implicate multe mecanisme care au fost denumite cu termenul de atenţie.
Totusi atentia nu ar putea fi definită ca un proces de selectare a informatiei deaorece atentia nu este cauza selectării informaţiei ci este efectul ei. Este efectul activării unor unităţi informaţionale ( activarea unor moduri in reţea) care inhibă alte unităţi cognitive. Ceea ce noi denumim atenţie este decupajul, pe baza introspecţiei ( autoobservare) a celor mai activate unităţi cognitive . Atenţia nu este cea care selectează itemii sau informaţia care urmează a fi procesată laborios ( prin mai multa muncă) ci o multitudine de procese ascendente ( intensitatea stimulului, frecvenţa sau caracterul sau neuzual...) şi descendente ( valoarea motivaţional-adaptativă a unei informaţii, releva.ţa ei în raport cu baza de cunoştinţe) care activează anumite mesaje sau unităţi cognitive. Prin inhibiţie laterală ele reduc nuvelul de activare al unor mesaje concurente, intrând în câmpul atenţiei. Deci, atenţia nu este o cauză a selecţiei ci un efect al activării şi inhibiţiei laterale a unor mesaje. Atenţia operează cu configuraţiile imaginii complexe deja constituite.
- bibliografie : Psihologia cognitivă - Mircea Miclea
