Activitatea creierului uman creează modele de energie electric iar semnalele electrice ale creierului pot fi monitorizate prin plasarea electrozilor pe scalp şi dispozitivul numit electroencefalograf (EEG) poate înregistra undele creierului prin trasarea unor linii pe o foaie de hârtie . Aceste semnale ale creierului denimite unde cerebrale se pot masura prin amplitudine si prin frecventa. Amplitudinea este puterea impulsului electric, masurata in microvolti, iar frecventa este viteza ondulatiilor electrice, masurata in herti. Frecventa determina categorisirea undelor cerebrale in unde beta, alfa, teta si delta, iar combinatia acestor diferite categorii de unde determina starea de constiinta a unei persoane la un anumit moment. Fiecare stare pe care o are omul antreneaza o simfonie de unde cerebrale, fiecare frecventa avind un rol caracteristic. O clasificare a undelor cerebrale, prezentata pe site-ul http://www.netmedic.ro ar fi urmatoarea:Undele beta – constientul
Undele beta sint produse de creier in starile normale de veghe, dar un exces de asemenea unde cerebrale conduce la stari psihologice de panica. In conditii optime undele beta sint asociate gindirii logice, rezolvarii problemelor concrete si atentiei active indreptate asupra lumii inconjuratoare. In cazul surplusului de unde beta se instaleaza starea de panica, cu simptomele ei caracteristice: puls neregulat, respiratie rapida, imposibilitatea de a se concentra si de a lua o decizie.
Undele alfa – starea de vis
Undele cerebrale alfa sint prezente in timpul starilor onirice, dar si in timp ce omul isi foloseste imaginatia si capacitatea de a vizualiza. Ele sint, de asemenea, asociate unei stari de spirit detasate si receptive, in care se creeaza o punte intre constient si inconstient. In momentul in care se manifesta undele alfa, omul are probabil ochii inchisi, iar in minte ii vin involuntar flash-uri, imagini scurte nesolicitate, care i se par foarte reale. Atentia se muta de la un scenariu la altul, deplasindu-se aparent fara motiv de la un lucru la altul. Nici imaginile, nici celelalte date senzoriale nu par sa aiba o logica, lumea exterioara dispare si omul este absorbit de vis datorita activitatii undelor alfa. In anumite cazuri, creierul produce prea multe unde alfa, care se pot concretiza in stari frecvente de reverie si o tendinta de a evada din realitatea obisnuita. De obicei insa, problema este exact inversa, undele alfa nefiind suficiente in conjunctie cu celelalte unde cerebrale.
Undele teta – subconstientul
Se intimpla oricui sa simta ca ceva nu este in regula sau sa resimta impulsul inexplicabil de a face ceva anume. Aceste stari sint provocate de undele teta. Undele teta pot fi considerate ca fiind subconstientul, acea parte a spiritului care face tranzitia de la constient la inconstient. In spatele undelor teta se afla ingropate amintiri, senzatii, emotii. Desi acestea pot fi inaccesibile omului in stare de veghe, ele afecteaza totusi si chiar guverneaza atitudinile, sperantele, credintele si comportamentele sale. De exemplu, adultul care nu isi mai aminteste de abuzurile suferite in copilarie cauta totusi persoane abuzive, pentru ca undele teta il imping sa se elibereze de acest secret ascuns. Ele sint active in timpul visului si meditatiei profunde, fiind extrem de accentuate in timpul experientelor-limita, a revelatiilor si a starilor de functionare exceptionala a creierului. Pentru a le simti insa la adevaratul lor potential, undele teta au nevoie de o combinatie de alte unde cerebrale.
Undele delta – inconstientul
Se intimpla sa stim ca va suna telefonul cu citeva clipe inainte ca aceasta sa se petreaca sau sa intelegem perfect ce simte altcineva. Ne gindim foarte intens la cineva si se intimpla ca acel cineva sa ne contacteze. Aceasta este actiunea undelor delta. Undele delta sint un fel de radar personal, trimitind si primind mesaje la nivel inconstient. De fapt, undele delta compun chiar inconstientul individului. Prezente in timpul somnului profund, ele ramin active atunci cind toate celelalte unde cerebrale inceteaza sa-si faca simtita prezenta. Ele pot fi prezente si in timpul starilor de veghe, in combinatie cu alte tipuri de unde. Undele delta de amplitudine mare creeaza adesea o puternica capacitate de empatie, fiind prezente in cantitate mare la psihoterapeuti, vindecatori, consilieri etc. Exista persoane care sint coplesite de activitatea undelor delta, neputind sa discearna intre propriile sentimente si cele ale altora.
Fiecare stare de constiinta in care un om se afla in orice moment este o combinatie intre cele patru categorii de unde cerebrale prezentate mai sus. Examinind cum interactioneaza si functioneaza ele impreuna, se poate intelege mai bine ceea ce se intimpla cu starile unui om si de ce apar anumite experiente. Toate categoriile sint la fel de importante si toate impreuna ofera o diversitate extraordinara de stari mentale, emotionale si spirituale. In interiorul categoriilor mari pe care le-am descris, exista game de frecvente diferite, care variaza de la persoana la persoana.
Revenind la creierul uman, acesta este impartit in doua emisfere, acestea fiind conectate prin fascicule groase de nervi. Studiile au demonstrate ca fiecare emisfera are propriile ganduri constiente si propriile memorii, chiar si modalitatea de a gandi si a opera a celor doua parti este total diferita. Pe măsură ce cercetările au progresat, au apărut dovezi clare că creierul este „încrucişat cu corpul” – adică emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului, iar emisfera stângă controlează partea dreaptă a corpului şi de aceea, la majoritatea oamenilor, emisfera stângă este dominant. Astfel emisfera stangă se pare că gândeşte analitic, secvenţial, logic, cu o orientare în timp. Creierul drept, pe de altă parte, tinde să proceseze informaţia într-un mod mult mai non-verbal, simultan, intuitiv, non-liniar, atemporal, imagistic. Aici pare a fi locul acelor flashuri intuitive care au fost denumite fenomenul „Evrika”.
Asa cum precizează si Nina May intr-un articol in ziarul Rasunetul , “ integrarea emisferelor este responsabila pentru un fenomen destul de rar: genialitatea! Cele mai mari descoperiri, teorii şi invenţii, au fost făcute înainte cu inspiraţie şi după aceea au fost verificate prin argumente logice sau formule. Nenumărate studii au arătat faptul că astfel de fenomene apar în momentul în care emisferele lucrează împreună, adică, undele creierului se întind uniform peste ambele părţi din cortex. Această stare este responsabilă şi pentru momentul de creaţie inspirată şi cu uşurinţa, numită “flow”. Lipsa de conlucrare a emisferelor poate fi responsabilă pentru problemele în legătură cu abilitatea scrisului şi cititului - dislexie - şi pentru problemele cu învăţatul, în general. „Cei mai mulţi oameni au o preferinţă distinctă pentru unul din aceste stiluri de gândire. Unii, totuşi sunt echilibraţi şi sunt adepţi în mod egal al ambelor moduri. Şcoala tinde să favorizeze modul de gândire al emisferei stângi, iar preocupările artistice sau sportive pe cel al emisferei drepte. Subiecţii cu emisfera stângă antrenată se concentrează pe gândirea logică, analize şi precizie. Subiecţii cu emisfera dreaptă antrenată se concentrează pe estetică, simţire şi creativitate.
Emisfera dreaptă procesează informaţia într-un mod liniar, procesând de la componente către întreg. Ea consideră componentele, le leagă între ele şi le aranjează într-o ordine logică, după care trage concluzii. Emisfera dreaptă, procesează pornind de la întreg că părţile lui, holistic. Ea pleacă de la răspuns. Vede mai întâi ansamblul şi nu detaliile. Cei care gândesc cu emisfera dreaptă au probleme cu cititul dacă nu au o imagine de ansamblu mai întâi.
Oamenii cu emisfera stângă dezvoltată nu au probleme în a se exprima prin cuvinte, pe când la ceilalţi apar probleme în găsi cuvintele potrivite.
Importantă este sincronizarea emisferelor pentru maximul de performanţă al creierului. Vorbind la modul general, maximul de performanţă al creierului conduce la o viaţă mai liniştită, mai limpede şi mai puţin stresantă.
Dr. Lester Fehmi, director la Princeton Biofeedback Research Institute, spunea că sincronizarea emisferelor cerebrale reprezintă “eficienţa maximă a transferului de informaţii la nivelul întregului creier şi ea este corelată experenţial cu unirea experienţe şi a intuiţiei. În loc să ne simţim separaţi şi extrem de concentraţi, mai bine să tindem să ne simţim mai mult în miezul lucrurilor, laolaltă cu experienţa (în care noi suntem şi experienţa şi scopul ei). Aceasta înseamnă o integrare senzorială a întregului creier care conduce la o funcţionare a lui mai intuitivă şi mai puţin egocentrică, şi conduce la mai multe experienţe realizate simultan”
Despre modalitati de sincronizare a emisferelor cerebrale poate intr-un post viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu